Question

Eseu Părinții ne ajută să devenim oameni, cărțile – să rămânem

Answer 1

Părinții ne ajută să devenim oameni, cărțile – să rămânem

Când eram copii, părinții erau cei ce ne susțineau, ne ajutau cu primele cuvinte, ne alintau când ne simțeam singuri. Acum, odată cu trecerea timpului, părinții nu mai pot fi mereu lângă noi. În aceste momente ne dăm seama că nici prietenii sau alți apropiați nu ne sunt atât de devotați. Cine ne ajută cu adevărat să continuam sunt cărțile.
Privim înapoi și ne aducem aminte de primele clipe ale vieții noastre, primele jucării, primele poze făcute în carusel. Apoi,de prima notă de 10, de prima întâlnire, de prima mașină și primul serviciu. Ne mai uităm o dată înapoi, de dată asta cu mai multă dragoste și tot ce avem de zis e ,,Mulțumesc, mamă! Mulțumesc, tată! Tot ce sunt azi vă datorez vouă". Ne trezim ca dintr-un vis când părinții nu mai sunt lângă noi și când ne lovim de viață. Primele probleme ale vieții noastre nu întârzie să apară. Simțim că viața ia o întorsătură urâtă, că tot ce vrem e să lovim cu pumnul în ceva și atunci ne aducem aminte de acel personaj...Da! Acel personaj din ultima carte citită. Dintr-o dată apare și fata de la metrou pe carte pe care chiar o citeam la metrou și apoi, o invazie de exemple ne inundă creierul. Găsim soluția repede și continuăm. Seara, acasă mai citim o poezie de Stănescu, care ne emoționează prea tare și ne determină să ne amintim că acolo, undeva, o persoană iubită așteaptă să o sunăm. Dimineața începe cu Tolstoi asta pentru a ne aminti că în viață nu e totul frumos. Cât așteptăm autobuzul, ne înduioșează copilul care cerșește lângă magazin. Poate Inocenții Ioanei Pârvulescu ne trimit să-i dăm un covrig. Trec zile la rând, zile în care vedem infinitul numai pe strada pe care locuim datorită unor cărți. Pentru prima dată putem spune cu mândrie că trăim o viața dublă și nimeni să nu se uite urât. Trăim o viață dublă:una reală și una ficțională.
Iar despre cei ce se uită urât la viața noastră plină de bucurie, abia despre ei putem spune că nu citesc.