Eseu regimul fanariot progrese si limte
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
În condiţiile în care Imperiul Otoman ducea tot mai multe războaie cu Imperiul Austriac şi Imperiul Rus pentru controlarea teritoriilor din sud-estul Europei şi pentru a înăbuşi mişcarea de eliberare, timp de mai bine de un secol Principatele Române vor fi conduse de domnitorii aleși de Poartă. După eşecul lui Dmitre Cantemir din anul 1711 în Moldova şi înlăturarea în 1716 a ultimului domnitor autohton, Ștefan Cantacuzino, în Ţara Românească, Imperiul Otoman a introdus regimul politic, numit fanariot. Acest regim a fost nu numai în Ţările Române, dar şi în alte teritorii creştine stăpînite de otomani, fanarioţii având funcţii politice şi ecleziastice.Domnitorii erau aleşi în mare parte din influentele familii greceşti din cartierul Fanar al Constantinopolului, dar şi români înrudiţi cu ele.În această epocă, procesul general de dezvoltare a Principatelor a continuat totuşi fiind însă departe de evoluţia cunoscută de statele din centrul şi nord-vestul Europei. Prefacerile în ritmuri lente care au avut loc în structurile lor socio-economice au provocat destrămarea rînduielilor lumii evului de mijloc şi au asigurat trecerea trptată a ţărilor Române spre modernitate. Aceşti principi venetici deşi erau îngrădiţi de dominaţia otomană, au urmărit totuşj să legitimeze pretenţiile lor de suverani, dînd strălucire şi fast Curţii domneşti, respectînd tradiţiile Ortodoxiei, care îi putea lega de trecutul ţării. Era un mijloc folosit de alţfel de cprincipii fanarioţi de a asigura continuitatea statală, căutînd rădăcini în ţară prin рromovarеа unor alianţe de familie cu boierii localnici. O particularitate în epocă a constituit-o strămutarea la intervale scurte de timp a principilor fanarioţi dintr-o ţară într-alta, procedeu care, în plan economic-fiscal mai ales, a avut urmări grele. Această practică a înrîurit totuşi dezvoltarea unitară a instituţiilor în amîndouă statele, ca şi procesul lent al unificării lor politice. În conducerea treburilor statului domnii fanarioţi erau înconjuraţi de o clientelăgrecească, dar în viaţa internă preponderenţi ca număr şi putere rămîneau tot boierii autohtoni, indiferent de gradul lor de supunere faţă de principii din fruntea statului muntean sau moldav. Regimul fanariot se dezvăluie, aşadar, ca un sistem de contraste învederînd deopotrivă decădere şi emancipare pe multiple planuri, conservatorism politic şi despotism luminat, dar şi obscurantism sau stăruinţe în promovarea învăţământului, artei, culturii şi tiparului, un timp al infiltrării puternice a alogenilor în viaţa socio-economică şi politică a Principatelor, în care a avut loc însă treptata lor autohtonizare şi asimilare. Dupa parerea mea , rolul fanarioţilor a fost remarcabil atît în calitatea lor de foşti mari dragomani, cu legături multiple în lumea occidentală, cît şi prin furnizarea de personal calificat, inclusiv ambasadori, pentru oficiile diplomatice otomane. Boierii pămînteni au dobîndit prioritate faţă de greci la ocuparea funcţiilor publice. În ansamblu, statutul ţării faţa de Poartă s-a îmbunătăţit în bună măsură, în intervalul 1774-1821.