eseu. rolul in excibilitatea in viata plantelor
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Excitabilitatea este proprietatea fundamentală a organismelor vii de a recepţiona influenţele externe şi de a răspunde la ele printr-o stare de modificare internă. Este o formă de reacţie înnăscută, nediferenţiată, nespecializată a întregului organism, care este în acelaşi timp analizor şi executor, orientată preponderent spre apărare faţă de acţiuni nocive. Excitabilitatea are însă un caracter selectiv. De exemplu, floarea-soarelui răspunde la lumină întorcându-se mereu după soare, dar ea nu este influenţată de undele cu lungime de undă mai mare decât ceea caracteristică luminii solare. Factorii, care provoacă reacţia organismului sau a organelor lui, sunt numiţi excitanţi. Printre aceştia se numără lumina, temperatura, sunetul, acţiunile mecanice, diferite substanţe etc.
Plantele nu au organe specializate în recepţionarea excitaţiilor, acestea fiind percepute de citoplasma celulelor. Drept urmare, excitabilitatea la plante se manifestă sub formă de mişcări ale anumitor organe, numite tropisme şi nastii.
Tropismele reprezintă o reacţie activă a plantelor la excitant prin schimbarea direcţiei de creştere sau a poziţiei organului. Aceste mişcări se datorează creşterii inegale a celulelor de pe părţile opuse ale organelor supuse acţiunii excitantului, determinată de acţiunea hormonilor. În funcţie de natura excitantului, deosebim: geotropisme, fototropisme, higrotropisme, chimiotropisme etc.
Pentru animalele sunt caracteristice reacţii mai precise, mai rapide şi mai variate la acţiunea excitantului.
Acestea sunt asigurate de prezenţa sistemului nervos. În organele acestuia are loc analiza, sinteza şi compararea informaţiei captate de receptori (fotoreceptori, chemoreceptori, mecanoreceptori, termoreceptori etc.) şi formarea răspunsului transmis organului efector: muşchilor, glandelor endocrine. Calitatea răspunsului depinde de nivelul de dezvoltare al sistemului nervos. Cu cât acesta este mai dezvoltat, cu atât răspunsurile sunt mai prompte şi mai variate, ceea ce le asigură animalelor o adaptare mai adecvată la condiţiile de viaţă. De exemplu, hidra este înzestrată cu cel mai primitiv tip de sistem nervos - difuz, de aceea la toţi excitanţii reacţionează la fel – se face ghem.
Explicație:sper ca te-am ajutat