eseu succesiunea ecologica din lacul din localitatea noastră
Răspunsuri la întrebare
Deși s-au efectuat studii floristice și faunistice pe teritoriul parcului, multe relații ecologice sunt încă puțin cunoscute. Sunt necesare studii mai aprofundate referitoare la succesiunea vegetației pe zone stâncoase, evoluția vegetației în diferite stadii de carieră, schimbările în vegetația pajiștilor, succesiunea vegetației în pădurile exploatate etc. Sunt necesare și studii privind relațiile dintre diferitele componente ale ecosistemelor și factorii de mediu care pot crea dezechilibre în zonă.
Munții Măcin sunt, de asemenea, unici și reprezentativi cel puțin la nivel național. Astfel, acestea sunt o sinteză originală a tuturor erelor geologice, fiecare cu specificul său biogeografic. Acest lucru este sporit de interferența în această zonă a limitei sudice a speciilor central-europene și caucaziene, precum și a limitei occidentale a speciilor asiatice. Acești munți sunt în același timp limita nordică a părții submediteraneene a Peninsulei Balcanice, fiind o unitate distinctă a provinciei floristice macedo-tracice.
Caracterul lor reprezentativ la nivel național este oferit de prezența a 3 straturi de vegetație caracteristică, în special pentru Podișul Dobrogean, cum ar fi pădurile mezofile balcanice, pădurile xerotermale sub-mediteraneene și pădurea-stepă cu păduri sub-mediteraneene.
Vegetația erbacee este reprezentativă în special pentru stepa Mării Negre, răspândită pe teritoriul României pe zone mici și fragmentate, mai ales în Dobrogea. Astfel, asociația Agropyretum cristatae este menționată acum doar în această regiune.
Din cauza climatului arid, vegetația zonelor umede este răspândită pe suprafețe mici. Prezența speciei pe cale de dispariție LythrumL thymifolia crește valoarea națională a unora dintre aceste asociații. Munții Măcin reprezintă un „rezervor genetic” pentru speciile distinse ale „zestrei” diversității vegetale românești, cum ar fi: Coridalys x dobrogensis, Euphorbia macinensis și Herniaria glabra var. Dobrogensis.
Pe teritoriul unei țări, rețeaua de arii protejate trebuie să fie proiectată astfel încât să acopere întreaga eterogenitate a structurii ecologice a țării, astfel încât să devină rețeaua cadru a întregului mozaic al ecosistemelor naționale naturale și seminaturale. Dat fiind faptul că în perimetrul Parcului Național Munții Măcin există 50% din taxonii vegetali naționali și face parte, de asemenea, din cel mai important coridor de migrație din România și chiar din Europa, este foarte important pentru noi să înțelegem care sunt procesele ecologice care au loc la nivelul ecosistemului, la nivelul complexului ecosistemului regional și la interferențele și bugetele energetice dintre cele din interiorul și din afara limitelor parcului. Este greșit să credem că o conservare durabilă pe termen lung poate fi realizată printr-un plan de management care privește doar diversitatea din parc. Acest tip de protecție "insulară" creează un flux de diversitate din interiorul parcului către zonele exterioare în distribuția populației și face ca intrarea diversității sărace și mai sărace până la dispariția speciilor importante la nivel local, național sau ecoregional. Este important ca, în același timp, cu adoptarea unui plan de management, factorii de control extern să fie examinați în zonele ecotonale situate în limitele parcului național. În aceste zone de interfață au loc procese active care sunt mult mai sensibile la acțiunea factorilor antropici de control, iar aceste zone sunt habitatele multor specii vulnerabile sau pe cale de dispariție din Parcul Național Munții Măcin (zone de microevolutie): veverița de sol, piatra jder, Șoimul Saker și Whearear.
În zonele ecotonale (zone simpatrice) vor fi stabilite zone de monitorizare permanentă, astfel încât să se măsoare parametrii funcționali și structurali ai ecosistemelor parcului, precum și ale zonelor învecinate. Acest tip de monitorizare va verifica fluctuațiile factorilor de control exogeni și endogeni pentru a declanșa alarma atunci când modificările parametrilor depășesc capacitatea naturală de echilibrare a acestor ecosisteme. De asemenea, se acordă o importanță deosebită modului de distribuție al unei populații în cadrul biotopului: aleatoriu, grupat sau simetric.
Sper ca te-am ajutat