Eseu "Sunt o persoana bună?"
E urgent!
Răspunsuri la întrebare
Oamenii sunt ființe raționale care își urmăresc interesul personal.Acest lucru este spus de Adam Smith în Avuția Națiunilor. Ei vor întodeauna ce este mai bine pentru ei, vor profit maxim și sunt destul de egoiști. În același timp, ei vor și corectitudine, echitabilitate și egalitate de șanse. Simțul corectitudinii este foarte adânc înrădăcinat în mintea umană, precum și simțul securității sau siguranței, sunt instincte cu care ne naștem, de milioane de ani.
Fără a avea un sistem în care să existe reguli echitabile, oamenii vor deveni și mai egoiști, autocentrați, vor deveni agresivi unii cu ceilalți, iși vor face dreptate singuri și se va ajunge la război și anarhie -“Bellum omnium contra omnes”- războul tuturor împotriva tuturor.
Sintagmele de tipul “regulile sunt făcute pentru a fi încălcate” nu sunt nici “cool”, nu înseamnă nici libertate și nici “carpe diem” , ci înseamnă doar haos, o lume în care ne-am face rău unii altora, mai rău decât acum.
În lipsa autorității, oamenii tind să își impună propria voință în detrimentul voinței celorlalți. Thomas Hobbes face referire, în “Leviathan”, la proverbul latin “Homo homini lupus”, adică omul este lup pentru om. De aceea, acesta trebuie să facă un compromis, adică să renunțe la o parte din libertăți și să respecte anumite reguli, pentru a face parte dintr-un grup, sau din societate.
Prin urmare, omul, prin natura sa, nu ar fi o persoană bună în lipsa constrângerilor, legilor.
Pe de altă parte, Adam Smith spune în "Teoria sentimetelor morale" că omul, deși ființă raționlă, condusă doar de propria bunăstare, nu gasește satisfactie, fericire, în suferința, sărăcia altui om. Din contră, el are un simț moral innascut, poate să ii fie necesară fericirea celorlalti, oricât de egoist ar fi el. Există unele principii in fire lui care îl fac să îi pese de de binele altora, principii numite milă, compasiune, simtim bucuria sau agonia celuilalt prin empatie. Din natura noastră empatică pornesc premisele unei societăți, în masura în care ne străduim să alinăm suferința altora, să atenuăm emotiile negative si să le alimentăm pe cele pozitive.