Este urmatorul text in materie subiectiva sau personala:
Tristețea (starea de tristețe) este o emoție caracterizată prin sentimentul de dezavantaj,pierdere,neajutorare.
A nu se confunda tristețea cu depresia. Tristețea izolează o persoană de restul, respectiva persoană fiind concentrată doar asupra motivului căruia i-a cauzat starea de tristețe. Astfel, consideră fără valoare lucrurile și oamenii din jur, neoferindu-le atenție.
Față de depresie, tristețea poate dura perioade mult mai scurte, cum ar fi câteva minute sau ore. Aceasta poate dispărea cu ajutorul unor persoane sau din propria voință a persoanei care suferă.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Explicație:
Aminteşte-ţi un moment în care te-ai simţit trist.
A fost o zi înnorată şi te-ai simţit mohorât.
Ai văzut un film care te-a lăsat cu un sentiment de melancolie.
Ai avut un eşec profesional care te-a descurajat.
Ai pierdut o relaţie importantă pentru tine, iar asta te-a mâhnit.
Trăieşti în condiţii dificile şi te simţi mai mereu abătut.
Tristeţea este o emoţie pe care o simţim toţi.
Şi deşi e atât de comună, este una dintre cele mai neînţelese emoţii.
Poate că ai observat următorul fenomen: viaţa îţi oferă nenumărate ocazii să experimentezi tristeţea, iar tu te încăpăţânezi să nu o trăieşti: intri pe reţele de socializare, suni pe cineva, faci cumpărături, consumi alcool. La cel mai mic semn de indispoziţie, faci orice altceva, numai să nu o simţi. Eviţi experienţa ei.
De fiecare dată când refuzi să trăieşti această stare, ratezi şansa de a învăţa ceva despre tine. Tristeţea reprezintă un prilej de a reflecta asupra lucrurilor importante, de a-ţi reordona priorităţile.
Mai mult decât atât, dacă nu îţi dai voie să experimentezi tristeţea, îţi va fi greu să fii alături de persoanele dragi, atunci când suferă.
Tristeţea este o emoţie fundamentală. Este timpul să îi acorzi atenţie. Să înveţi de ce apare, cum se manifestă şi ce să faci cu ea.
Cum se manifestă tristeţea
Răspunsul de tristeţe este complex şi îţi antrenează întregul organism. Îţi modifică fiziologia, gândirea şi comportamentele. O exprimi prin expresii faciale, prin postură şi prin tonul vocii.
Expresiile faciale ale tristeţii pot fi evidente sau subtile. Paul Ekman a identificat o serie de indicatori comuni:
Colţurile buzelor lăsate în jos;
Ţuguierea buzelor;
Privirea în jos sau pleoapele de sus căzute;
Colţurile interioare ale sprâncenelor ridicate;
Plâns sau lacrimi în ochi.
Postura este modificată vizibil atunci când tristeţea este intensă: corpul uşor plecat, umerii lăsaţi în jos, şi, în cazuri extreme, poziţia poate fi ghemuită, fetală.
Vocea suferă câteva modificări, printre care: ton scăzut, volum scăzut şi tempo lent (viteza de rostire a cuvintelor este mică).
Senzaţiile fiziologice tipice care însoţesc tristeţea sunt: presiune în spatele ochilor sau pleoape grele, ochi umezi, apăsare în piept, tonus scăzut, lipsă de energie.
Gândurile se referă la aspectele negative ale pierderii suferite. Uneori, pot apărea amintiri despre alte neajunsuri din trecut. Când evenimentul care a declanşat tristeţea este semnificativ, gândurile pot avea ca temă neajutorarea („Nu mă descurc.”, „Nu sunt în stare.”) sau de lipsa de speranţă („Nu ştiu cum o să-mi revin.”).
Comportamentele care însoţesc tristeţea sunt comportamente de retragere, de izolare.
Fiecare individ are propriile variaţii ale modului în care simte tristeţea. În această secţiune au fost descrise cele mai comune manifestări, dar este important să ştii că acestea diferă de la o persoană la alta.