Question

Etapele actiunii in poemul ,,Dan Capitan de plai''
Ghirai a trecut Nistrul înot pe calul său, Luând pe Dan rănitul ca pradă şi trofeu. El merge de se-nchide în cortu-i, umilit, Precum un lup din codri ce-a fost de câini gonit. Trei zile, trei nopţi hanul nu gustă-n suflet pace. Întins ca un cadavru jos pe covor el zace, Dar când revine, palid, din lunga-i desperare, În ochii lui trec fulgeri de crudă răzbunare. El strigă să-i aducă sub cort pe Dan bătrânul. Deşi cuprins de lanţuri, măreţ intră românul! "Ghiaur! zice tătarul cu inima haină, Ce simte firul ierbii când coasa e vecină?" "Ea pleacă fruntea-n pace, răspunde căpitanul, Căci are să renască mai fragedă la anul!" Ghirai cade pe gânduri, lăsându-şi capu-n piept, Şi, îmblânzindu-şi glasul: "O! Dan, om înţelept! Te ştiu de mult pe tine, cunosc al tău renume Din graiul plin de lacrimi orfanilor din lume. Pe mulţi tătari cuprins-ai de-ai morţii reci fiori! Acum îţi veni rândul şi ţie ca să mori. Priveşte! lângă uşă călăul te pândeşte Cu ştreangul şi cu pala ce-n mână-i zângăneşte. Un semn, şi capu-ţi zboară la câini şi la vulturi, Şi suiletu-ţi se pierde în lumea de ghiauri. Dar însă îmi fac milă de ani şi de-a ta minte, Gândind la bătrâneţea ce-apasă-al meu părinte, Şi vreau, cu daruri multe, pe tine-a te ierta De vrei tu să te lepezi acum de legea ta!" Creştinul Dan, bătrânul cu suflet luminos, Înalţă-a lui statură şi zice maiestos: "Ceahlăul sub furtună nu scade muşuroi! Eu, Dan, sub vântul soartei să scad păgân nu voi. Deci, nu-mi convine viaţa mişelnic câştigată, Nici pata fărdelegii în fruntea mea săpată. Ruşinea-i o rugină pe-o armă de viteaz, Un vierme ce mănâncă albeaţa din obraz. Cui place să roşească, roşească... eu nu vreu Nici pată pe-a mea armă, nici pe obrazul meu. Alb am trăit un secol pe plaiul strămoşesc Şi vreau cu faţa albă senin să mă sfârşesc, Ca după-o viaţă lungă, ferită de ruşine, Mormântul meu să fie curat şi alb ca mine! Aşa m-a deprins Ştefan, uşoară ţărna-i fie! La trai fără mustrare şi fără prihănie. Nu-mi trebuie-a ta milă, nu vreau a tale daruri. Tu îmi întinzi o cupă mult plină de amaruri, Departe ea de mine!... mai drept e ca să mor!... Iar dacă ai tu cuget şi-ţi pasă de-al meu dor, Ghirai, mă lasă, lasă în ora morţii grele Să mai sărut o dată pământul ţării mele!" Uimit, Ghirai se scoală, cu mâna lui desface Unealta de robie sub care leul zace, Cumplitul lanţ ce-l leagă cu strânse noduri sute, Şi zice grabnic: "Tată, ia calul meu şi du-te!" Bătrânul Dan ferice se duce, Nistrul trece, Şi-n aerul Moldovei se umilă pieptu-i rece, Şi inima lui creşte, şi ochii-i plini de jale Cu drag privesc prin lacrimi podoaba ţării sale. Sărmanu-ngenunchează pe iarba ce străluce, Îşi pleacă fruntea albă, smerit îşi face cruce Şi pentru totdeauna sărută ca pe-o moaşte Pământul ce tresare şi care-1 recunoaşte... Apoi el se întoarce la hanul, intră-n cort, Suspină, şovăieşte şi, palid, cade mort! Iar hanul, lung privindu-1, rosteşte cu durere: "O! Dan viteaz, ferice ca tine care piere, Având o viaţă verde în timpul tinereţii Şi albă ca zapada în iarna bătrâneţii!..."

Answer 1

De la începutul poeziei până la sfârșit , etapele sunt :
1. (Expozitiune)Dan , bătrânul om de munte , trăiește retras în munți.
(Intriga)2. Din discuția a doi stejari , acesta află că satul este atacat de tătari
3. Dan își pregătește armele , și pleacă la fostul lui tovarăș , Ursan pentru a-si apară împreună satul.
4. Valurile răului il cunosc pe Dan , și își retrag apa pentru a-si face loc viteazului să treacă.
5. Ajuns la Ursan , un om precaut , puternic și viteaz , îi spune cele întâmplate.
6. Cei doi vad satul ars și de aruncă în mulțimea de turci pentru a-i alunga.
7. Ursan este rănit și scos din bătălie , pe brațe de fiica sa Fulga. (Desfășurarea acțiunii)
8. Ghirai il capturează pe Dan și il duce, legat că pe un leu, in cortul lui Ghirai. ,(Punctul culminant )
9. La cererea lui Ghirai care prevedea trădarea lui Dan și lupta in favoarea lui , Dan refuză și cere să mai sărute odată pământul strămoșesc.
10. Folosind apelativul "tata " Ghirai îi dă calul sau să meargă să își mai sărute odată pământul strămoșesc.
11. Dan moare după ce își îndeplinești ultima dorință.
(deznodământ )