Question

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii"-Lucian Blaga
1. Identificã doua teme/motive poetice în textul dat
2.Evidentiaza trasaturile hrisovului subiectiv prin raportul la textul dat
3.Identificã segvenţe poetice
4.Transcrie doua figuri de stil diferite
5.Explicã rolul artistic al utilizãrii antitezei,,eu"-"alţii"
6.Prezinta semnificatia sintagmei ,,lumina mea"
7.Prezinta semnificaţia unei enumeraţii din text
8.Comenteazã semnificaţia titlului în raport cu textul poetic.
9.Prezinta doua trasaturi din text.

Answer 1

Arta poetica reprezinta crezul poetului in legatura cu opera sa, in care se dezvaluie principalele conceptii ale artistului despre lume si viata, despre menirea lui in univers printr-un limbaj literar distinct.

Titlul contine o metafora revelatorie(„corola de minuni a lumii”) si exprima atitudinea poetului, izvorata din iubire , de protejare a misterului. Primul cuvant, pronumele personal la persoana I „eu”, reluat de cinci ori in poezie, evidentiaza erolul eului liric, de centru creator al propriului univers poetic. Verbul la forma negativa „nu strivesc” exprima refuzul cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica.

Tema poeziei este cunoasterea, descrisa prin metaforele revelatorii „lumina mea” si „lumina altora”, care sugereaza cele doua tipuri de cunoastere: cunoasterea luciferica sau minus-cunoasterea, care adanceste misterul si cea paradisiaca sau plus-cunoasterea, care descifreaza misterul. Nunoasterea lumii in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire, prin comunicarea afectiva totala: „Eu nu strivesc../Caci eu iubesc..”

Motivele poetice sunt misterul si lumina, motiv central in poezie si metafora emblematica pentru opera poetica a lui Lucian Blaga, inclusa in titlul volumului de debut, cu o dubla semnificatie: cunoasterea si iubirea.

Poezia este alcătuită din trei secvenţe poetice, prima şi ultima aflându-se într-o relaţie de simetrie deoarece amândouă descriu poziţia poetului în legătură cu creaţia şi misterul. Se remarcă însă şi relaţia de opoziţie dintre aceste două secvenţe şi a doua, care îi include pe creatorii care se folosesc de cunoaşterea paradisiacă („lumina altora”).

Prima secventa (primele 5 versuri)  exprima concentrat, cu ajutorul verbelor la forma negativa „nu strivesc” „nu ucid”, atitudinea poetica fata de tainele lumii, refuzul cunoasterii logice, rationale care incearca sa descifreze taina si  implicit, sa distruga universul armonios alcatuit.  Minunile corolei sunt descrise prin patru metafore-simbol, care se referă la temele creaţiei blagiene: „în flori, în ochi, pe buze ori morminte”. Florile simbolizează viaţa, efemeritatea, dar şi frumosul, ochii cunoaşterea, contemplarea poetică a lumii, buzele iubirea, dar şi rostirea poetică, iar mormintele moartea, eternitatea, două teme care au fost asociate de toţi poeţii cu misterul datorită imposibilităţii de a le cunoaşte integral.

A doua secventa (versurile 5-18) se construieste pe baza unor relatii de apozitie, iar ca procedee artistice se utilizeaza antiteza (marcata grafic in versul cel mai scurt „dar eu”) si comparatia ampla (o constructie explicativa, referitoare la asemanarile ditnre lumina difuza a lunii si cunoasterea luciferica).  Metafora luminii, care este metafora centrală a volumului Poemele luminii, simbolizează cunoaşterea. Elementele care ţin de mister, de imaginarul poetic sunt sugerate de alte cuvinte-simbol, care fac parte din câmpul semantic al misterului: „nepătrunsul ascuns” (epitet metaforic, inversiune), „adâncimi de întuneric” (metaforă), „a lumii taină”, „taina nopţii” (metaforă), „întunecata zare” (epitet, inversiune), „largi fiori de sfânt mister” (epitete metaforice), „ne-nţeles”, „ne-nţelesuri şi mai mari”.

 Finalul (ultimele 2 versuri) are un rol conclusiv ( folosirea conjuncţiei „căci” nu este întâmplătoare), în care poetul reia imaginea corolei alcătuită din elementele misterului poetic: „căci eu iubesc / şi flori şi ochi şi buze şi morminte.” Cunoaşterea poetică este atât un act de contemplaţie (aşa cum reiese din ultimele două versuri ale celei de a doua secvenţe: „se schimbă-n ne-nţelesuri şi mai mari / sub ochii mei”), cât şi un act de iubire: „căci eu iubesc”.

 

Din punct de vedere prozodic, poeia este alcatuita din 20 de versuri libere, al caror ritm reda fluxul ideilor. Autorul aduce ca noutate, specifica modernistilor, tehnica ingambamentului, eufonia versurilor sugerand amplificarea misterului.

Vei gasii raspunsurile la cerintele tale prin comentariul meu. Este facut de mine din diverse surse de inspiratie. Succes.