evoluția iluminatului referat
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Scurtă istorie a luminii artificiale
În ziua de azi, îți este aproape imposibil să îți imaginezi viața fără lumină artificială. Gândește-te doar la ocazionala pană de curent și cum te lasă efectiv… lipsit de activitate pentru cel puțin câteva minute.
Însă „dependența” noastră de lumină artificială și, implicit, de electricitate reprezintă doar rezultatul a mii de ani de cercetare și inovație. În continuare, vom trece în revistă doar câteva din momentele cheie care ne-au dus în punctul în care ne aflăm acum.
Antropologii susțin că primul hominid care a reușit să controleze focul a fost Homo erectus. Deși perioada exactă a începutului acestei revoluții este momentan imposibil de determinat, consensul este că, în jurul anului 125.000 î.Hr., acei hominizi foloseau deja focul la scară largă.
Cu ajutorul focului, oamenii au putu să gătească, să se încălzească, să se apere de prădători, dar și să-și extindă activitățile pe timp de noapte. Chiar dacă nu ne putem referi la controlul focului ca la o „invenție”, este cu siguranță unul dintre cei mai importanți pași evolutivi făcuți vreodată de oameni.
Cândva, în preajma anului 70.000 î.Hr., oamenii umpleau scoici sau pietre goale cu grăsime animală, pe care apoi o aprindeau cu diverse frunze. Lămpile ceramice cu ulei apar odată cu invenția olăritului, în jurul anului 4.000 î.Hr., însă conceptul va rămâne practic neschimbat până în secolul XVIII-lea.Lumânările nu reprezintă o invenție atribuită unui singur popor, multe din marile civilizații antice dezvoltând în paralele versiuni ale acestui obiect de iluminat. Egiptenii învățaseră să înmoaie măduva stufului în grăsime animală; rezultatul era un obiect înalt care ardea încet. Totuși, acest obiect nu putea fi considerat o lumânare în adevăratul sens al cuvântului.
Prima lumânare din ceară de albine a fost introdusă tot de egipteni, în jurul anul 3.000 î.Hr. Romanii par să fi inventat lumânarea din seu, în preajma anului 500 î.Hr., aceasta arzând cu ajutorul unui fitil făcut din papirus. Invenția lor este considerată ca fiind cea mai apropiată - din punct de vedere conceptual - de lumânările pe care încă le folosim în ziua de azi.
Timp de secole întregi, principiile despre iluminare descoperite în Antichitate nu au evoluat prea mult. Lumânările și focurile șemineurilor erau folosite pentru iluminatul exterior, în timp ce unele lămpi cu ulei erau folosite pentru iluminatul stradal.
În anul 1790, inventatorul scoțian William Murdoch începe să experimenteze cu posibilitatea de a folosi gazul drept combustibil pentru flacără. Pentru a obține o flacără cât mai strălucitoare, Murdoch va folosi un gaz provenit din distilarea cărbunelui. Prima clădire iluminată cu gaz va fi chiar casa lui Murdoch, în anul 1792.
Până la sfârșitul secolului XIX, majoritatea orașelor din Europa și America aveau străzi luminate cu lămpi cu gaz.
Chiar dacă au trecut mai bine de 100 de ani până când iluminatul electric a început să îl înlocuiască pe cel cu gaz, invențiile care au dus la acest fenomen apar încă de la începutul secolului al XVIII-lea. Chimistul britanic Humphrey Davey inventează prima sa lampă electrică cu arc în anul 1802, în cadrul Institutului Regal al Marii Britanii.
Însă 1879 este considerat anul oficial de naștere al becului incandescent. Atât inventatorul american Thomas Alva Edison cât și britanicul Joseph Swan reușiseră să patenteze diferite modele de lămpi electrice.
Edison încerca să creeze un filament care să reziste un timp cât mai îndelungat; primele becuri comercializate de către compania celor doi inventatori (Edison & Swan United Electric Light Company) aveau filamentele făcute din carbon (rezultat din arderea lemnului de bambus) și rezistau în jur de 1.200 de ore.
În 1892, avea să fie produs și primul bec Philips, la doar un an după ce Frederik și Gerard Philips puneau bazele companiei lor în Eindhoven, Olanda.
Ți-am dat mai mult ca să ai din ce alege!!Sper că te-am ajutat!!