Evoluția istorica a Brasovului
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Orașul de la poalele Tâmpei a fost menționat documentar pentru prima dată în anul 1235. Acesta era trecut în documente sub numele „Corona” - o micuță așezare ce avea o mânăstire a ordinului catolic Candidus et Canonicus Ordo Praemonstratensis (ordinului catolic premonstratens, întemeiat de Norbert de Xanten)
Brașovul - urbea care a fost menționată în anul 1252 drept Terra Saxonum de Barasu - a devenit centru administrativ al Țării Bârsei abia în a doua jumătate a secolului al XIII-lea (după invazia tătarilor din 1241). Mențiunea din anul 1252 a fost prima în care a apărut toponimul „Brașov.”
În Evul Mediu, Braşovul este un important punct de sprijin în lupta antiotomană din această parte a Europei, în 1395, fiind semnat aici tratatul de alianţă antiotomană dintre regele Sigismund de Luxemburg (1387-1437) și Mircea cel Bătrân (1386-1418), domnitorul Țării Românești.
Majoritatea satelor locuite de saşi (populaţie germanică colonizată în secolul al XII-lea în Transilvania) păstrează biserici fortificate, locuri de rugăciune şi adăpost. Cea mai mare biserică –fortăreaţă din judeţul Braşov se găseşte la Prejmer, dar la fel de interesante sunt şi cele de la Viscri şi Homorod.