Question

Ex2



Era galbenă, cu un desen geometric, verde, pe copertă, mică, dar cu multe pagini. Aveam 11 ani și cumpăram cartea chiar eu, de la bibliotecă, de la mulți Gruber. Ce-i drept, toți trebuia s-o avem in ghiozdan, s-o arătăm a doua zi la școală. Era trecut la lecturi obligatorii. N-avea în ea nicio poză, niciun desen. nicio poveste, nicio poezie, nici cifre, nici geometrie. Putea fi citită de la mijloc spre sfărșit sau început, de la sfărșit spre început sau pe sărite. Șiruri de cuvinte unul sub altul, pe două coloane, fără legătură între ele, unele scrise cu litere mai groase (cele de explicat) și altele mai subțiri (cele explicatoare). Se numea Dicționarul școlarului. Nu semăna deloc, dar deloc cu alte cărți. Începea cu abă, care nu-mi spunea nimic („postav 'gros de lână", dar nu știam ce e „posta- vul", pe care nu l-am găsit în dicționar, dar mi-am imaginat o pătură de lână) și ended cu zvánta, de care auzisem legat de rufele ude de pe sârmă (care se zvântau pâna se uscău), nu știam că „a zvānta" insă și „a distruge", „a nimici". Mai există și expresia „. bat de te zvânt ", adică era vorba de așa o bătaie de ieșeai. uscat! De fapt, se și spunea „te bat de te uzuc". Ciudat cum se leagă lucrurile! Între aba și zvânta, se aliniază, unul sub altul, ca o armată de furnici, 10998 de alți termeni, Un furnicar, cu galerii prin care circulati, sub aparenta liniște a mușuroiului, un fel de vietăți. Pentru că, de indată ce te găsești mai bine la ele, cuvintele începând cu viața, se se miște, asta și sauirul. Zici- „peitește" (peitește "o foaie ) și el incepe să inoate liniștit în mintea ta, Când argintiu, Când roșu sau albastru, și tot așa. Am 11 ani și deschid Dicționarul la-ntâmplare. De- vine o joacă nouă, jocul de-a ghicitul. Ai un cuvânt și trebuie să-i afli ințelesul. Exact invers decát in cartea aia cu titlul Cimiliturile 'românilor, in care avea des-crierea ființei, a obiectului, a sentimentelor sau a fe- nomenelor naturii (cum se zice la școală), dar trebuia s-a ghicești cuvântul. ogina 133 și citești: „gånd, gândire, meditare, Pima". Nu știi ce trebuie „maximă", ai auzit dur și de fusta „mini" și „maxi". nt cartea, răsfoiești, dai de noi și noi creaturi din regnul numit vocabular. Te uiți la cuvânt, prin el, dear pentru tine, dar nu știi să descrii pentru alții, alo de el, ghicești despre ce e vorba, uneori știu stei explicații, e prea puțin, tu ai mai fi adăugat fiecare om care se cuvine și alte inconjurat de altceva, după viața omului, un vårsta lui, după cum e el, într-un fel. De acsea i oameni nu se înțeleg. Dacă zece copii citesc pe o pagină cuvântul „pisică", în sga clipă, va apărea o pisică mică sau mai mare, albă au neagră sau cu pete, jucăușă sau leneșă, blândă la gata să zgârie ,. pisici. A mea și vărgată, ține ochii inchiși și toarce. De la un cuvânt la altul face închipuiri. Nimerești mintea fiecăruia, în pagina 354, la litera N. Poți face din cuvintele găsești acolo unde este nacelă vede un nabob care dispare intr-un nahlaps. Cea nu vede åla din nacela și că o naiadă cu trup ca de netlon il salvează și de-aci incepe .. narațiunea. " Dar crvintele erau interesante și dezlegate din narațiune, din propoziții chiar, singure. Parcă in celelate cărți nici nu le-am văzut, vedea direct întâmplător, pe cand sici stau în fața ochilor tăi ca niște jucători cu cheiță. Așteaptă să le-nvårți micuțul la te uită ce mai lume! Din cuvinte. Prietenoase, cineva Imecanism. dusmănoase, bune, rele, misterioase, banale, atrăgătoare, respingătoare, și așa mai departe. Cuvântul „cald" e cald și cuvântul „rece" e rece. Cuvântul „rece" e bun vara și cuvântul „cald" e bun iarna. Ele nu sunt însă în dicționar, acolo sunt doar cele pe care nu le cunoștințe: criptograma ", crisalida și cristal, ca să le luăm doar pe cele de la pagina 130, dacă tot am deschis acolo, la nimereală. E frumos cum cuvintele se ajută unele pe altele ca să facă înțelese. Trimit unele la altele, se leagă unele de altele, în familii, uneori (chiar invățat despre „familia de cuvinte"). Intr-un cuvânt sunt mereu și altele. Nicitun cuvânt nu esingur. De pildă, în cuvântul „bec", e cuvântul „wol- fram". Și în cuvântul „caisă" e cuvåntul „sâmbure". Dar cele mai multe sunt în cuvântul „copil". Copiluliși imaginează tot timpul fel de fel, Când se joacă sau Când stă degeaba. Iar Când deschide o carte, intră acolo cu totul, ca-n viz, vede, dincolo de fraze, lucrurile în realitate, le vede în fața ochilor lui, dar cumva pe dinăuntru. Acest „pe dinăuntru" poartă în Dicționar un nume de ciudat: „läuntric". Tot this citești se adaugă lumii tale läuntrice, care e mai mare decăt lumea din afară. Și-adesea ea e ceva. indescriptibil („de nedescris", te lämurește pagina 264)! Nu știu alții cum sunt, dar mie tare mult avea-mi placă volumașul ästa pe care incă il am în bi- bliotecă, lângă dicționare mult mai mari, de toate felurile. Am aflat tärziu că, în orașul Tárgoviște, cu vreo 20 de ani înainte să mă nasc eu, unele băieți de lice



ACESTA ESTE TEXTUL !​

Answer 1

Răspuns:

galbenă

mică verde(desenul geometric)

Dicționarul școlarului

nu avea desene

copertă,foi nicio poză

multe pagini.

coloane

Explicație: