Question

Exercitiul 2 va rog!

Answer 1

      De dimineață, mama mă trezise pentru a nu întârzia la o nouă zi de școală. O sărut pe obraz în semn de "Bună dimineața!", ca apoi să mă întind spre șifonierul meu dezordonat, plin de haine. După ce mă pregătesc, îmi mănânc micul-dejun și apoi îmi iau ghiozdanul pentru a pleca la școală. Intru în clasă, salutându-mi colegii, și îmi scot materia. Avem prima oră matematică.
      Cele din urmă, domn profesor de matematică își face apariția, și ne urează o zi bună de zori. După ce ne verifică și ne tachinează, stârnind hohotele de râs ale copiilor, propune o problemă. Se uită la fiecare în parte, și ochește pe cineva din ultima bancă.
-Vlad Iordescu! La tablă! Îi spune domn profesor.
      Se ridică timid, și se duce spre tablă. Ridică creta la nivelul tăblii, și privește în gol. Nu știa să rezolve problema. Domn profesor îl dojenește, iar copilul își lăsă privirea în pământ rușinat. Daria, o fetiță veselă și foarte prietenoasă cu care îmi împărțeam banca, se oferă să îl ajute pe Vlad, iar domn profesor acceptă. După ce îi explică fiecare punct în parte, Vlad reușește să rezolve problema ce i se părea dificilă.
         A doua zi, mă așez în bancă și privesc schimbările din clasa mea. În curând avea să înceapă ora de matematică. Daria stătea și râdea împreună cu două prietene de ale ei, în fața clasei, iar la scurt timp își făcu apariția Vlad. Se îndreaptă spre ea rușinat, și îi mulțumește pentru că l-a ajutat la problema de la ora de matematică. Ea îi zâmbește și îl îmbrățișează. Deveniră prieteni buni...Chiar și în ziua de astăzi.