Question

Exercițiul 7.Urgent!

Answer 1

Bobiţă

Este o zi frumoasă de iarnă. Cerul seamănă cu un chip de copil şi Bobiţă câinele nostru, aleargă aidoma boţului de aur al casei: Andrei. Şi Andrei cu chip de cer coboară treptele cerdacului, aruncându-se de gâtul lui Bobiţă.
Copil şi câine pornesc pe prund cu săniuţa. Omătul pe ducă, dar doru-i mare.
Bobiţă stă ca paşa pe sanie şi el, Andrei, copil frumos ca soarele îl duce ... Bobiţă ştie că la întoarcere el, paşa, îl va aduce pe frântul soare.
Copil şi câine se dau cu săniuţa ... la deal, la vale, la vale, la deal şi bujorii cresc ca macii pe chipurile lor.
Bobiţă e mai viu. tot mai viu: latră, aleargă, îi fură căciula cu moţ mare şi Andrei e ... frânt, da! Tot mai frânt ...
Cei doi, cu paşi patru spre casă, se-ntorc iute, iute ... Bobiţă aleargă ca un adevărat paşă, iar soarele adoarme pe sania trasă.
Şi afară-i zi frumoasă de sfârşit de iarnă. Printre norii pufoşi, se zăresc
razele timide şi călduţe ale soarelui ce dau a se stinge pe bolta-n chip de copil.
Copil şi câine ajung acasă. Sub un pom, Bobiţă adoarme pufăind pe sania ce-şi primeşte şi ea odihna.