Exercițiul trei .. am și eu nevoie de ajutor
Răspunsuri la întrebare
În acest fragment, autorul pune în balanță diferențele dintre Caragiale și Eminescu, doi oameni deosebiți în multe privințe, care se bucurau de timpul petrecut împreună atunci când aveau ocazia.
Caragiale era genul de om căruia ii plăcea să se uite la chipurile oamenilor ce treceau prin fața sa, studiind - le trăsăturile fizice, gesturile, atitudinele. Eminescu era inversul lui Caragiale, acestuia neplacându-i forfota din jurul său, întrucât îi perturbau gândurile. Prefera să stea liniștit într-un colț sau să se plimbe dar șirul gândurilor nu și le pierdea.
Dacă pe Caragiale tot ceea ce ținea de lucrurile firește ale naturii îl lăsa indiferent, considerând ca sunt normale, pe Eminescu îl fermecau, probabil acestea fiind și muza lui pentru superbele scrisori scrise.
Răspuns:Eminescu și Caragiale erau niște oameni foarte deosebiți cărora doar o atingere cu cotul, o atentie cu ochiul și o șoaptă le era destul pentru a se înțelege, având caractere foarte diferite.
Eminescu era o fire mai nepăsătoare, sufletistă și singuratica, fapt ce reiese din secvențele: ,,nu avea ochi pentru asemenea amănunte”, ,,zgomotul și forfoteala îl supărau”, ,,nu-l scoteau din ale lui”,care îl descriu in text.
Pe de-o alta parte, prin fata lui Caragiale treceau toate ivirile de genul acesta, el nebagandu-le in seama și trecând peste ele, fiind după spusele naratorului ,,lucruri firești, de sine înțelese, lipsite de farmec.”