EXERSĂM
1. Transcrie complementele directe din textele date, precizând părțile de vorbire prin
care sunt realizate acestea.
a. „Deodată se oprește; încordează gâtul și privește. Pe frunza unui nufăr, o broscuţă se
bucură și ea de frumusețea și răcoarea dimineții. Când l-a văzut, biata broscuţă a încremenit
pe piciorușele de dinapoi; cu ochii mari deschiși, cată la cumplitul duşman. În spaima ei, îl vede
uriaș, cu capul atingând cerul, cu pliscul lung, larg, să soarbă dintr-odată balta și, dimpreună
cu balta, pe ea. Inima i s-a oprit.“
(Emil Gârleanu, Mărinimie)
b. „Ştie! gândi Olguța văzându-l pe Dănuţ așezat pe scări. Mușcă o îmbucătură bună din
tartina cu unt, rugă pe Monica să-i țină restul și, cu mâinile slobode, coborî treptele. Monica
o urmă cu tartinele în mână, nemaiîndrăznind să muște din a ei. Trecură pe lângă Dănuţ,
atingându-l cu umbrele lor. Dănuţ întoarse capul într-altă parte.“
(lonel Teodoreanu, La Medeleni)
Răspunsuri la întrebare
Salut!
Transcrie complementele directe din textele date, precizând părțile de vorbire prin care sunt realizate acestea.
Voi sublinia complementele directe:
a. „Deodată se oprește; încordează gâtul și privește. Pe frunza unui nufăr, o broscuţă se
bucură și ea de frumusețea și răcoarea dimineții. Când l-a văzut, biata broscuţă a încremenit pe piciorușele de dinapoi; cu ochii mari deschiși, cătă la cumplitul duşman. În spaima ei, îl vede uriaș, cu capul atingând cerul, cu pliscul lung, larg, să soarbă dintr-odată balta și, dimpreună cu balta, pe ea. Inima i s-a oprit.“
(Emil Gârleanu, Mărinimie)
- gâtul: funcția sintactică de complement direct (ce întoarse?), exprimat prin substantiv comun;
- l-: funcția sintactică de complement direct (pe cine a văzut➡️pe el l-?), exprimat prin pronume personal forma neaccentuată (clitic pronominal);
- îl: funcția sintactică de complement direct (pe cine vede?), exprimat prin pronume personal forma neaccentuată;
- cerul: funcția sintactică de complement direct (atingând ce?), exprimat prin substantiv comun;
- balta: funcția sintactică de complement direct (ce să soarbă?), exprimat prin substantiv comun;
- pe ea: funcția sintactică de complement direct (pe cine să soarbă?), exprimat prin pronume personal forma neaccentuată;
b. „Ştie! gândi Olguța văzându-l pe Dănuţ așezat pe scări. Mușcă o îmbucătură bună din
tartina cu unt, rugă pe Monica să-i țină restul și, cu mâinile slobode, coborî treptele. Monica o urmă cu tartinele în mână, nemaiîndrăznind să muște din a ei. Trecură pe lângă Dănuţ, atingându-l cu umbrele lor. Dănuţ întoarse capul într-altă parte.“
(lonel Teodoreanu, La Medeleni)
- l-: funcția sintactică de complement direct (pe cine văzând ➡️pe el l-?), exprimat prin pronume personal forma neaccentuată (clitic pronominal);
- pe Dănuț: funcția sintactică de complement direct (pe cine văzând?), exprimat prin substantiv propriu, precedent de prepoziția simplă "pe".
- o îmbucătură: funcția sintactică de complement direct (ce mușcă?), exprimat prin substantiv comun (articulat cu articolul nehotărât "-o");
- pe Monica: funcția sintactică de complement direct (pe cine rugă?), exprimat prin substantiv propriu, precedent de prepoziția simplă "pe".
- restul: funcția sintactică de complement direct (ce să țină?), exprimat prin substantiv comun;
- treptele: funcția sintactică de complement direct (ce coborî?), exprimat prin substantiv comun;
- o: funcția sintactică de complement direct (pe cine urmă ➡️pe ea o?), exprimat prin pronume personal forma neaccentuată;
- l-: funcția sintactică de complement direct (pe cine atingând ➡️pe el l-?), exprimat prin pronume personal forma neaccentuată ;
- capul: funcția sintactică de complement direct (ce întoarse?), exprimat prin substantiv comun;
_______
După cum am văzut mai sus, complementul direct răspunde la întrebările pe cine?/ce? adresate verbului: (ce întoarse?/pe cine rugă?)