Limba română, întrebare adresată de nicocaptilin, 8 ani în urmă

EXERSEAZĂ
Citește cu atenţie textul următor, pentru a putea răspunde cerinţelor:
Era o incredibilă după-amiază de noiembrie, bântuită de funigei și de arome de tufănele, când
cerul însuși, uns cu mierea ultimilor faguri de vară se amestecă în viața ta particulară și intimă,
iți dă o mie de motive să zaci pe banca trasă la soare și, în același timp, o mie de ghionți să pleci,
să te tot duci, să nu te mai oprești... Ceas de cumpănă, de lenevie și dor de ducă, de remușcare că
nu faci nimic ori că faci ceva, totdeauna parcă altceva decât s-ar cuveni, înfășurat în dulce mantie
de lumină și pace. Și poate nimic nu seamănă mai mult cu hoinăreala decât o astfel de trândavă
visare... Te simti pe fundul unei bărci, târât la întâmplare, fără vâsle, spre larg, mereu spre larg,
acolo nu e nici durere, nici ascultare, nici absentare; ci numai lenea cea fără sfârșit... (...) E școala,
Mișule, care a inceput de două luni, şcoala spre care ai plecat de două-trei ceasuri, școala care nu
ține seama de ceasul rotund, ca un inel de aur al zilei, aici e știrbitura! N-ai ce face, Mișule, n-ai
incotro, căci din splendoarea zilei acesteia, acolo, la 300 de metri distanţă, la școală, nu rămâne
decât o rubrică și din tot curcubeul acestui chiul, miraculos topit în frunze galbene, crizanteme
roşii, merişor verde și dalii lila, rămâne doar zgaiba aceea neagră, de neșters: absența.
(Mircea Santimbreanu, Motivarea absenței, vol. Recreația mare)​

Anexe:

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de shshshshshshs
1
Eeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee
Alte întrebări interesante