exetcitiu 3 Scrisoare a 3 a,Mihai Eminescu.Va rog E URGENT. DAU COROANĂ
Răspunsuri la întrebare
3. Care sunt trăsăturile morale ale personajelor ce ies în evidență? Motivează-ți răspunsul
Personajele ce ies în evidență în "Scrisoarea a III a" sunt Mircea cel Bătrân, domnitorul Țării Românești și Baiazid, sultanul turcilor.
Trăsăturile morale ale lui Mircea cel Bătrân sunt modestia, curajul, politețea, respectul și demnitatea, pentru că domnitorul este "simplu, după vorbă, după port", însă el îi vorbește sultanului politicos, respectuos, curajos și cu demnitate, așa cum se observă în răspunsul dat lui Baiazid:
" - De-un moșneag, da, împărate, căci moșneagul ce privești
Nu e om de rînd, el este domnul Țării Românești."
Deasemenea, Mircea cel Bătrân este patriot și încrezător în forțele sale, pentru că își iubește țara și poporul și luptă împotriva turcilor cu patriotism și cu certitudinea că îi va învinge.
Trăsăturile morale ale lui Baiazid sunt îngânfarea, aroganța, egocentrismul, impulsivitatea, agresivitatea și impolitețea, toate acestea sunt observate în text, așa ca de exemplu în modul lui Baiazid de a se adresa domnitorului Tării Românești:
" - Cum? Cînd lumea mi-e deschisă, a privi gîndești că pot
Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?"
Explicație
"Scrisoarea a III a" de Mihai Eminescu
Fragment
(...) La un semn deschisă-i calea și se-apropie de cort
Un bătrîn atît de simplu, după vorbă, după port.
— Tu ești Mircea?
— Da-mpărate!
— Am venit să mi te-nchini,
De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.
— Orice gînd ai, împărate, și oricum vei fi sosit,
Cît suntem încă pe pace, eu îți zic: Bine-ai venit!
Despre parte închinării însă, doamne, să ne ierți;
Dar acu vei vrea cu oaste și război ca să ne cerți,
Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,
Să ne dai un semn și nouă de mila măriei tale…
De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris și pentru noi,
Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război.
— Cum? Cînd lumea mi-e deschisă, a privi gîndești că pot
Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?
O, tu nici visezi, bătrîne, cîți în cale mi s-au pus!
Toată floarea cea vestită a întregului Apus,
Tot ce stă în umbra crucii, împărați și regi s-adună
Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună.
S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta,
Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
În turbarea-i furtunoasă a cuprins pămînt și mare.
N-au avut decît cu ochiul ori cu mîna semn a face,
Și Apusul își împinse toate neamurile-ncoace;
Pentru-a crucii biruință se mișcară rîuri-rîuri,
Ori din codri răscolite, ori stîrnite din pustiuri;
Zguduind din pace-adîncă ale lumii începuturi,
Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,
Se mișcau îngrozitoare ca păduri de lănci și săbii,
Tremura înspăimîntată marea de-ale lor corăbii!…
La Nicopole văzut-ai cîte tabere s-au strîns
Ca să steie înainte-mi ca și zidul neînvins.
Cînd văzui a lor mulțime, cîtă frunză, cîtă iarbă,
Cu o ură nempăcată mi-am șoptit atunci în barbă,
Am jurat ca peste dînșii să trec falnic, fără păs,
Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs…
Și de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?
Și, purtat de biruință, să mă-mpiedec de-un moșneag?
— De-un moșneag, da, împărate, căci moșneagul ce privești
Nu e om de rînd, el este domnul Țării Românești."
(...)
Succes! ⚘
