explica intr-un text de 40-50 de cuvinte semnificatia strofei a saptea a poeziei limba noastra
Răspunsuri la întrebare
Explică într-un text de 40-50 de cuvinte semnificația strofei a șaptea a poeziei „Limba noastră”.
- Strofa a șaptea din acest fragment este un îndemn, adresat mai degrabă lingviștilor și scriitorilor, de a studia științific și de a promova prin cultură vocabularul limbii române vorbite de popor, cu scopul de a descoperi adevărata bogăție a limbii, sufocată până atunci de impunerea oficială a limbii ruse. (49 de cuvinte)
Explicații suplimentare:
→ Pentru a înțelege semnificația strofei trebuie să cunoaștem contextul istoric în care a fost scrisă această poezie.
Poezia Limba noastră, o poezie patriotică, a fost publicată în iunie 1917 (în timpul Primului Război Mondial), într-o perioadă în care Basarabia (încă parte a Imperiului Rus) își revenea după un proces de rusificare. Poezia a fost scrisă de Alexie Mateevici la Congresul Scriitorilor din Basarabia, manifestare ce făcea parte dintr-o serie de mișcari de afirmare națională a românilor din Basarabia, când s-a hotărât, printre altele, trecerea la alfabetul latin. Aceste manifestări de afirmare a sentimentului național au luat un mare avânt în anul 1917, după revoluția bolșevică ce a dus la prăbușirea imperiul țarist. În anul următor, 1918, Basarabia se unea cu România.
→ Poezia Limba noastră are 12 strofe, dintre care primele 8 elogiază limba română prin diverse metafore și numeroase figuri de stil, iar ultimele 4 strofe constituie un îndemn spre studiul și folosirea limbii române, spre aducerea ei la lumină după aproape un secol de stăpânire rusească. Din aceste ultime 4 strofe, una nu a mai fost reprodusă în manual/caiet, dar ea este absolut esențială pentru înțelegerea corectă a mesajului poeziei.
→ În ordine, ultimele 4 strofe ale poeziei (strofele 9-12) sunt următoarele, din care penultima (strofa 11) lipsește din textul exercițiului:
9. Înviați-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Ștergeți slinul, mucegaiul
Al uitării ‘n care geme.
10. Strângeți piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde –
Și-ți avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
11. Nu veți plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Și-ți vedea, cât îi de darnic
Graiul țării noastre dragă.
12. Răsări-va o comoară
În adâncuri înfundată,
Un șirag de piatră rară
Pe moșie revărsată.
→ O parte din strofele acestei poezii (1, 2, 5, 8, 12) constituie imnul de stat al Republicii Moldova. Este considerată a fi cea mai frumoasă poezie despre limba română scrisă până acum.
Atașat ai fragmentul la care face referire exercițiul, dar și poezia integrală.