Explica semnificatia structurii: " cerul era ziua de sticlă albastră si noaptea , de înstelată catifea fumurie" ❤❤❤❤❤
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Pentru a înțelege semnificațiile acestei structuri trebuie să găsim contextul, să vedem la ce se referă autorul. Fiind vorba despre un peisaj de iarnă, cu referire în special la mare și la luntrași, textul îl interpretăm în acest context.
Semnificația acestei structuri este de vreme blândă, senină, liniștită. Metafora „cerul de sticla albastră” sugerează un cer rece ca sticla, dar albastru, adică fără nori. Culoarea albastră accentuează senzația de „rece”. Metafora „noaptea de catifea” ne duce cu gândul la o noapte relativ confortabilă, deci, în contextul de iarnă, cu temperaturi nu foarte scăzute. Epitetul „înstelată” ne indică, o dată în plus, lipsa norilor.
Pe total, structura „cerul era ziua de sticlă albastră și noaptea, de înstelată catifea fumurie” ne indică o zi însorită cu un cer senin, dar în același timp o vreme rece de iarnă (un soare cu dinți), apoi o noapte nu foarte friguroasă.
Sentimentul care răzbate din această structură este acela de liniște, de confort, de moment de respiro după o îndelungată perioadă de vreme aspră.
Explicație:
Fragmentul face parte din romanul Uruma, de Zaharia Stancu:
„Peste o lună se ivea şi iarna ca o uriaşă ursoaică albă, se aşeza în patru labe, mormăia şi sufla greu printre dinţi şi printre buze. [...]
Cum era atunci Dobrogea?
Dobrogea, toată Dobrogea, era atunci de argint, de argint înțepenit, de argint înghețat. [...]
Numai marea rămânea vie, neagră și neînchipuit de sălbatică. Gemea și vuia. Vuia a pustiu și în pustiu. [...] Niciun luntraș nu îndrăznea să se avânte pe o mare atât de vitregă. Nici măcar când, limpezit uneori de nori, cerul era ziua de sticlă albastră și noaptea, de înstelată catifea fumurie.”