Explicati ce este pentru voi viata
Răspunsuri la întrebare
Toată viaţa pe acest pământ este o continuă întrebare: „de ce, de unde, încotro?“ Auzim atât de des această întrebare, despre sensul şi scopul vieţii, însă cei mai mulţi nu găsesc nici un răspuns.
„Ce este viaţa?“ Unii consideră că totul este fără sens şi fără importanţă şi de aceea îşi pierd foarte uşor timpul preţios; ei înţeleg viaţa prin plăcerile şi distracţiile din lume. Alţii gândesc viaţa ca o alergare după bogăţie, după renume sau după moralitate. Pentru alţii, viaţa este muzică, artă, sport sau literatură. Ei găsesc linişte în astfel de lucruri naturale. Ne-ar lua prea mult timp să enumerăm toate aprecierile pe care le fac oamenii pentru a da vieţii un conţinut.
În căsătorie, în cinste, în fericire, în sănătate, în viaţă lungă – în toate acestea se caută adevărata viaţa. În această privinţă, şi religia oferă omului viaţa – într-o formă sau alta. Dar nu este nimeni între toţi cei amintiţi care să poată spune că are speranţa unei vieţi adevărate şi că speranţa lui se va împlini.
Vremea de astăzi ne arată tot mai clar cât de nesigură este viaţa pe acest pământ. Cea mai puternică dragoste, cea mai sigură situaţie materială, cea mai robustă sănătate şi cele mai bune interese, toate sunt supuse schimbării; nimic nu are statornicie.
Deci gândul şi scopul vieţii trebuie să fie altul. Acest gând a fost mărturisit şi de oamenii mari ai acestei lumi, de gânditori, de compozitori, de poeţi.
Goethe a spus la sfârşitul vieţii sale:
„Tu, care eşti din cer
Şi linişteşti suferinţe şi dureri,
Pe cel slab îl întăreşti.
O, eu, cel obosit de viaţă, întreb:
La ce folos este toată durerea şi oboseala?
Pace dulce, vino, o, vino în inima mea!“
Prinţesa compozitoare Eleonora Reuss spune într-o cântare:
„Mulţimi de oameni văzut-am
Pretutindeni pe-aici cum trăiesc.
Pe mulţi fericiţi eu crezut-am:
Era totul un vis omenesc.
Cântau ei, cântau în tot locul:
Uitare, plăceri şi noroc,
Dar, vai, în zadar era totul,
Odihnă nu aveau ei deloc“.
Dumnezeu, în înţelepciunea şi puterea Sa, nu l-a creat pe om ca să fie nefericit. Comparând puterea leului, ochiul vulturului şi capacitatea de orientare a porumbelului cu viaţa fizică şi spirituală a omului, constatăm că aceasta este foarte slabă şi bolnăvicioasă.
„Zilele anilor noştri ajung la şaptezeci de ani şi, dacă, datorită puterii, ajung la optzeci de ani, totuşi mândria lor este durere şi deşertăciune; pentru că trec repede şi noi zburăm“ (Psalmul 90.10).
Omul este născut la o anumită dată, într-o anumită generaţie, are o anumită culoare a pielii şi trăieşte în anumite împrejurări asupra cărora nu are nici o influenţă. El întâlneşte anumite legături în viaţa sa, pe care nu şi le-a ales singur.