Explicati din aproape in aproape cum se desfasoara o reactie chimica intre doua elemente. Modul in care intervin valentele celor doua elemente>
Multumesc, astept .
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
0
Pentru început, trebuie clarificat termenul de ''reacție chimică''. O ''reacție'' cuprinde două fenomene de ''acție'', de ''acțiune'' simultane și reciproce, termenul ''chimic'' referindu-se la modul de schimbare a structurii și compoziției chimice întrepinse de acestea.
Valența (numărul de oxidare) este sarcina electrică a unui atom. Sensul atomilor, tendința lor electronică este să-și formeze configurații stabile, de octet (configurația gazelor rare), sau de dublet (configurația heliului). Pentru a o realiza atomul formează cu alți atomi legături ionice (formând compuși ionici: baze, oxizi bazici-metalici si săruri), covalente (molecule) sau metalice.
Electrovalența (în legătura ionică) este valența egală numeric cu numărul electronilor cedați, sau acceptați, iar covalența este egală cu numărul electronilor puși în comun (în legătura covalentă).
Un ion este un atom cu o anumită încărcătură electrică. Un atom are un număr standard de electroni și de protoni (în mod normal, fiind egale, atomul fiind neutru electric). Electronii sunt încărcați negativ, iar protonii pozitiv, astfel se menține un echilibru chimic al atomului tomului. Atunci când numărul acestor particule variază, atomul nu mai este neutru chimic, ci devine ion încărcat pozitiv, cu sarcină electrică pozitivă (ca urmare a donării unui electron), sau negativ (ca urmare a primirii, acceptării a unui electorn). Astfel, numărul e- nu mai este egal cu numărul p+. Cam așa se explică legătura ionică.
EXEMPLU: Formarea sării de bucătărie (NaCL, clorură de sodiu - un cristal ionic). Atomul de clor (Cl) întâlnește atomul de sodiu (Na). Clorul are nevoie de un electron pentru a-și completa stratul de valență (ultimul strat), iar sodiul are un singur electron (electron de valență) pe ultimul strat. Electronul sodiului sare din învelișul electronic al sodiului și ajunge în cel al clorului. Astfel, atomii devin ioni, având loc transferul de care ți-am vorbit mai sus. Aici intervin forțele electrostatice (ce au loc între ionii cu sarcini diferite). Fenomenul acesta are loc la nivelul tuturor atomilor de clor și sodiu, un cristal de sare având miliarde de astfel de grupări de ioni (Na+ si Cl-). De menționat este că gruparea acestor ioni nu este moleculă, nepunându-se electroni în comun între cei doi atomi.
În schimb, legătura covalentă se realizeaza prin punerea în comun de electroni, atomii formându-și configuratii stabile împărțind electroni.
EXEMPLU: Formarea metanului (CH4, hidrocarbură, subst. organică simplă). Un atom de carbon este înconjurat de patru atomi de hidrogen (care are nevoie de un singur electron pentru a-și forma configurație stabilă) .și își pun în comun particulele electronice. Hidrogenul este constant monovalent și are numărul de oxidare -1, iar carbonul are numărul de oxidare +4, având 4 electroni pe ultimul strat. Această confiurație electronică îi permite atomului să formeze o gamă larga de compuși, fiind coloana vertebrală chimică a substanțelor organice.
Mai exact, în modul cum ți-am explicat au loc reactiile chimice la nivel atomic, molecular. Când substanțele reactionează, schimbările vizibile au loc ca urmare a interacțiunilor lor elementare.
Pot să-ți spun în plus că acizii reacționeaza cu bazele cedând un proton (atom, ion de hidrogen pozitiv) care este acceptat de bază, rezultând, în principiu, o sare și apă.
Valența (numărul de oxidare) este sarcina electrică a unui atom. Sensul atomilor, tendința lor electronică este să-și formeze configurații stabile, de octet (configurația gazelor rare), sau de dublet (configurația heliului). Pentru a o realiza atomul formează cu alți atomi legături ionice (formând compuși ionici: baze, oxizi bazici-metalici si săruri), covalente (molecule) sau metalice.
Electrovalența (în legătura ionică) este valența egală numeric cu numărul electronilor cedați, sau acceptați, iar covalența este egală cu numărul electronilor puși în comun (în legătura covalentă).
Un ion este un atom cu o anumită încărcătură electrică. Un atom are un număr standard de electroni și de protoni (în mod normal, fiind egale, atomul fiind neutru electric). Electronii sunt încărcați negativ, iar protonii pozitiv, astfel se menține un echilibru chimic al atomului tomului. Atunci când numărul acestor particule variază, atomul nu mai este neutru chimic, ci devine ion încărcat pozitiv, cu sarcină electrică pozitivă (ca urmare a donării unui electron), sau negativ (ca urmare a primirii, acceptării a unui electorn). Astfel, numărul e- nu mai este egal cu numărul p+. Cam așa se explică legătura ionică.
EXEMPLU: Formarea sării de bucătărie (NaCL, clorură de sodiu - un cristal ionic). Atomul de clor (Cl) întâlnește atomul de sodiu (Na). Clorul are nevoie de un electron pentru a-și completa stratul de valență (ultimul strat), iar sodiul are un singur electron (electron de valență) pe ultimul strat. Electronul sodiului sare din învelișul electronic al sodiului și ajunge în cel al clorului. Astfel, atomii devin ioni, având loc transferul de care ți-am vorbit mai sus. Aici intervin forțele electrostatice (ce au loc între ionii cu sarcini diferite). Fenomenul acesta are loc la nivelul tuturor atomilor de clor și sodiu, un cristal de sare având miliarde de astfel de grupări de ioni (Na+ si Cl-). De menționat este că gruparea acestor ioni nu este moleculă, nepunându-se electroni în comun între cei doi atomi.
În schimb, legătura covalentă se realizeaza prin punerea în comun de electroni, atomii formându-și configuratii stabile împărțind electroni.
EXEMPLU: Formarea metanului (CH4, hidrocarbură, subst. organică simplă). Un atom de carbon este înconjurat de patru atomi de hidrogen (care are nevoie de un singur electron pentru a-și forma configurație stabilă) .și își pun în comun particulele electronice. Hidrogenul este constant monovalent și are numărul de oxidare -1, iar carbonul are numărul de oxidare +4, având 4 electroni pe ultimul strat. Această confiurație electronică îi permite atomului să formeze o gamă larga de compuși, fiind coloana vertebrală chimică a substanțelor organice.
Mai exact, în modul cum ți-am explicat au loc reactiile chimice la nivel atomic, molecular. Când substanțele reactionează, schimbările vizibile au loc ca urmare a interacțiunilor lor elementare.
Pot să-ți spun în plus că acizii reacționeaza cu bazele cedând un proton (atom, ion de hidrogen pozitiv) care este acceptat de bază, rezultând, în principiu, o sare și apă.
Alte întrebări interesante
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă