Explicați legatura dintre titlu si poezie ,Dorinta de Mihai eminescu
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Poezia Floare albastră este o meditaţie pe tema iubirii, o idilă desfăşurată într-un cadru feeric şi este o capodoperă a lirismului eminescian din etapa de tinereţe.
Viziunea romantică este dată de tema şi motivele literare, simbolul central al poeziei referindu-se la mitul
fericirii prin iubire şi aspiraţia spre ideal. La romantici, tema iubirii apare în corelaţie cu natura, întrucât natura vibrează la stările suflet eşti ale eului liric.
Tema iubirii este redată din două perspective, care corespund, in structura poeziei celor două planuri lirice : cel feminin şi cel al bărbatului, care ilustrează cele două modalităţi de a înţelege lumea şi iubirea. Planul iubitei are forma unui monolog alcătuit dintr-un reproş, o provocare inocentă şi o încercare de seducţie. Planul bărbatului conferă poeziei caracter de meditaţie, subliniind condiţia geniului. Vocea lirică feminină reproşează geniului înstrăinarea, preocuparea pent
ru absolut, avertizându-l că fericirea nu stă în „câmpiile asire”, ci în iubirea specifică lumii terestre : „Nu căta în depărtare / Fericirea ta, iubite !”. Principiul masculin este contemplativ : „Eu am râs, n-am zis nimic” ; „Ca un stâlp eu stam in lună” şi meditativ : „Totuşi este trist în lume”.
Încă din titlu apare motivul florii albastre, care, la Eminescu semnifică aspiraţia spre iubirea ideală posibilă, proiectată în viitor, dar şi imposibilitatea împlinirii cuplului, idee îmbogăţită de poet cu
accente filozofice profunde privind incompatibilitatea a două lumi diferite, din care fac parte cei doi îndrăgostiţi. O altă interpretare pe care critica românească a dat-o acestui motiv este aceea a „florii de nu-mă-uita”, simbol al credinţei autohtone că
iubirea împlinită rămâne mereu în amintirea, în mintea şi în sufletul omului îndrăgostit. De asemenea, titlul poeziei este alcătuit din două sintagme : „floare”, reprezentând efemeritatea, delicateţea şi „albastră”, sugerând infinitul cosmic, dar şi
aspiraţia.
Pe lângă titlu, un alt element al textului poetic semnificativ pentru ilustrarea viziunii despre lume îl reprezintă relaţia de opoziţie şi simetria. Poezia este alcătuită din patru secvenţe lirice, două ilustrând
monologul fetei, iar celelalte dou
ă monologul lirico-filozofic al poetului.
Strofa a patra poate fi considerată o strofă de tranziţie care face legătura între cele două moduri de a înţelege lumea.
Explicație: