explicati notiunile zemstva si criza orientala
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Explicație:
Zemstva: Zemstvo (în limba rusă veche: зѣмcтво) era o formă de guvernare locală instituită în timpul reformelor liberale din Imperiul Rus de țarul Alexandru al II-lea. Ideea creării zemstvelor a fost a consilierului imperial Nicolai Miliutin. Prima zemstvă a fost creată prin lege în 1864, celelalte instituindu-se treptat (de exemplu, in Basarabia se aplică legea abia in 1870). După Revoluția din Octombrie, sistemul zemstvelor a fost abandonat.
Sistemul zemstvelor asigura consiliile de conducere districtuale sau provinciale din Rusia între 1864 și 17 octombrie 1917. Toate clasele sociale, inclusiv țăranii, luau parte la alegerile pentru consiliile locale ale zemstvelor. Zemstvle se ocupau de problemele învățământului primar, asistenței medicale, asistenței sociale, combaterii incendiilor, aprovizionării cu alimente și ale întreținerii drumurilor în localitățile respective, dar au fost primite cu ostilitate de radicali, așa cum erau membrii Partidului Socialist Revoluționar, nihiliștii sau intelectualii de stânga, care doreau reforme mai profunde.
Nobilii aveau cea mai mare putere în zemstve, în timp ce 74% din membrii acestei forme de autoguvernare erau aristocrați, deși ei nu reprezentau decât 5% din populație. Chiar și așa, zemstvele permiteau unui număr mai mare de oameni să-și facă cunoscute părerile asupra modului în care doreau să fie condusă viața lor.
criza orientala: Criza orientala declansata spre sfârsitul secolului al XVII-lea a afectat Principatele Române, prin consecintele negative ale razboaielor ruso-austro-otomane, inclusiv prin pierderile teritoriale din secolului al XVIII-lea (Banatul si Bucovina, ocupate de Imperiul Habsburgic), carora li s-a adaugat Basarabia, ocupata de Imperiul Rus în 1812.
Ø Primele decenii ale secolului al XIX-lea s-au caracterizat printr-un context extern complicat, marcat de adâncirea crizei orientale, de care Ţara Româneasca si Moldova au fost nevoite sa tina seama.
Ø Dupa revenirea la domniile pamântene în Principate, în anul 1822, Rusia s-a implicat din nou în problemele acestora.
Ø În anul 1826, Rusia a impus Imperiului Otoman încheierea unei conventii, la Akkerman (Cetatea Alba), act aditional tratatului de pace de la Bucuresti, din anul 1812, pentru a îngradi posibilitatea sultanului de a se amesteca în Principate. Nerespectarea Conventiei de la Akkerman de catre otomani a dat posibilitatea Rusiei sa desfasoare un nou razboi împotriva turcilor (1828 - 1829).
Ø Acesta a început cu ocuparea Principatelor si, chiar daca razboiul s-a încheiat cu victoria Rusiei, Moldova si Ţara Româneasca s-au aflat sub ocupatia trupelor tariste pâna în anul 1834. La încheierea razboiului, statutul international al Principatelor s-a schimbat. Acestea ramâneau sub suzeranitatea Portii, dar intrau sub protectoratul Rusiei. Tratatul de pace de la Adrianopol (1829) continea si un Act separat cu privire la Printipaturile Moldova si Valahia.