Explicati sensul urmatoarelor secvente din text:
vorbele prind radacini
incuietorile erau de lemn
vorbe cae dau gandurilor chip vietuitor
a patra bucurie de la casa
Răspunsuri la întrebare
Salut!
*****
Cerinţă:
Discutaţi între voi şi explicaţi sensul următoarelor secvenţe din text:
- "vorbele prind rădăcini "
- "încuietorile erau de lemn "
- "vorbe care dau gândurilor chip vieţuitor "
- "a patra bucurie la casă"
*****
Vom relua împreună paragrafele din "Popa Tanda", de Ioan Slavici, pentru a descifra înţelesul acestor secvenţe din text.
*****
"În cea dintâi duminică, părintele Trandafir ține o predică înaintea oamenilor ce s-au adunat în număr mare ca să vadă pe popa cel nou. Nu este mai mare mulțumire pentru omul ce dorește binele altora decât aceea când vede că este ascultat de către alții și că vorbele lui prind rădăcini. Gândul bun se-nmulțește, cuprinzând loc în mai multe suflete, și cine îl are și poartă, mai ales atunci dacă îl prețuiește, se bucură când vede că-și face cale-n lume. Părintele Trandafir se simțea norocit într-acea zi. Niciodată el n-a fost ascultat cu atâta luare-aminte ca astă dată."
Sensul secvenţei "vorbele lui prind rădăcini": vorbele preotului sunt luate în serios de săteni, drept adevărate, valabile.
*****
"Chiar de la început, părintele Trandafir a înțeles un lucru: cum că în Butucani era mai bine decât în Sărăceni. Oamenii aveau câte ceva; iară de unde este poți lua. În Sărăceni însă toate încuietorile erau de lemn."
Sensul secvenţei "încuietorile erau de lemn": sătenii din Sărăceni erau atât de săraci, încât nu aveau ce să li se fure din casă, aşadar nici încuietori puternice din metal pentru porţi nu erau necesare; expresia "încuietori de lemn" are un sens figurat, exprimând atât sărăcia, cât şi lipsa necesităţii unor măsuri de protecţie mai serioase.
*****
"Ce fac însă oamenii leneși, oamenii care nu-și dau nici o silință, care nici mâna nu și-o întind ca să ia darul? Sunt păcătoși! căci nu numai dorințe avem, ci și p ofte trupești. P oftele cele curate sunt date omului ca să le astâmpere prin rodul muncii; dorințe îi sunt date în suflet ca să cuprindă lume și Dumnezeu în sine și, fericit, să le privească. Lucrarea este dar legea firii omenești, și cine nu lucrează greu păcătuiește.
După aceste, părintele a arătat cu vorbe care dau gândurilor chip viețuitor cât este de ticăloasă viața unui pieritor de foame, și a dat credincioșilor săi sfaturi, zămislite în mintea lui înțeleaptă, cum ei ar trebui să lucreze în primăvară, în vară, în toamnă și în iarnă."
Sensul secvenţei "vorbe care dau gândurilor chip viețuitor": părintele Trandafir a ţinut o cuvântare sărăcenilor, înfăţişând prin pilde, prin exemple ideea că aceştia ar trebui să înceapă a munci pentru a nu mai fi muritori de foame; "vorbe care dau gândurilor chip vieţuitor" - cuvinte prin care gândurile, ideile preotului devin o imagine vie a ceea ce ar avea sătenii de făcut.
*****
"Părintele Trandafir avea acum trei copii. Când sosi acasă de la episcopie, găsi pe preoteasa în pat. Era a patra bucurie la casă.
O soție bolnavă, trei copii mici, al patrulea de lapte, o casă numai hârb: prin pereți se furișa neaua, cuptorul afuma și acoperișul era tovarăș cu vânturile, iar hambarele goale, punga deșartă și sufletul necăjit."
Sensul secvenţei "a patra bucurie la casă": această expresie se referă la venirea pe lume a celui de-al patrulea copil al lui Popa Tanda; acum, preotul este nevoit să aibă grijă şi de casă, şi de soţie, şi de copii; citind fragmentul din nuvelă, se simte un sens uşor peiorativ, deoarece de obicei naşterea unui copil este motiv de bucurie; în situaţia lui Popa Tanda, care era un preot sărac într-un sat sărac şi care locuia într-o casă cu neajunsuri, al patrulea copil reprezintă picătura care umple paharul plin de necazuri.