Exprimati atitudinea faţă de Otilia (actiunile comportamentul,sentimentele)
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Pentru portretizarea personajelor, autorul alege tehnica balzaciană a descrierii mediului și fizionomiei pentru deducerea trăsăturilor de caracter. În general, caracterizarea personajelor se realizează prin tehnica focalizării, caracterul personajelor se dezvăluie progresiv, pornind de la datele exterioare ale existenței lor: prezentarea mediului, descrierea locuinței, a camerei, a fizionomiei, a gesturilor. Excepție face portretul Otiliei, realizat prin tehnici moderne, comportamentismul și reflectarea poliedrică. Până în capitolul al XVI-lea, Otilia este prezentată exclusiv prin comportamentism (fapte, gesturi. replici) fără a-i cunoaște gândurile din perspectiva unică a naratorului cu excepția celor mărturisite chiar de personajj. Această tehnică este dublată de reflectarea poliedrică a personalității Otiliei în conștiința celorlalte personaje, ceea ce conferă ambiguitate personajului, iar în plan simbolic sugerează enigma.
Explicație:
Otilia Mărculescu , fiica vitregă a lui moş Costace, este persona1ul eponim al romanului, complet şi greu de încadrat într-o tipologie. Otilia este unul dintre cele mai interesante personaje feminine din proza românească şi reprezintă feminitatea în procesul de formare. autorul spune despre ea '
"Otilia este eroina mea lirică , fondul meu de ingenuitate şi copilărie ”
(.studentă la Conservator, înzestrată, aşa cum afirmă Pascalopol, cu un
temperament de artistă, care simte nevoia luxului, a scHimbării
Otilia a crescut în casa lui Costache Giurgiuveanu, dar este indiferentă în ceea ce priveşte averea acestuia. Deşi iubită de Costace, Felix şi Pascalopol, fata are un statut social precar, trăind drama singurătăţii şi a incertitudinii viitorului. după moartea lui Giurgiuveanu, Otilia va fi alungată din casă de Aglae, care aştepta momentul acesta de ani buni, şi va accepta protecţia lui Pascalopol, cel ce i-a purtat mereu de grijă, căsătorindu-se cu el. procesul devenirii eroinei este urmărit nu atât din perspectiva auctorială, cât din perspectiva nemediată a faptelor, a comportamentului, a vorbirii şi a gândirii personajului.