Exprimațiva opinia despre poezia,, lacul'' de Mihai Eminescu repede va rog..!
Răspunsuri la întrebare
Din punctul meu de vedere, titlul poeziei Lacul de Mihai Eminescu pune în evidență elementul cheie al decorului natural care determină visarea, reveria poetică. Tema poeziei o constituie iubirea, iar ipostaza eului liric este aceea a îndrăgostitului.
Un prim argument în sprijinul acestor afirmații îl reprezintă funcția naturii, aceea de a crea o atmosferă propice visării. Poezia debutează cu imaginea lacului albastru, „încărcat cu flori de nufăr”, elemente specific eminesciene. Mișcarea bărcii care creează „cercuri albe” este halucinantă și îndeamnă la imaginare. În acest decor romantic, eul poetic evocă imaginea iubitei pe care o așteaptă „din trestii să răsară”.
Un alt argument îl constituie visul romantic care se desfășoară în acelasi decor fermecător, liniștit, protector pentru îndrăgostiți. Astfel, lacul ia parte la împlinirea onirică a iubirii: „Să sărim în luntrea mică/ Îngânați de glas de ape”. Tot scenariul ipotetic având la bază verbe la modul conjunctiv este construit în jurul lacului și al apei care par să binecuvânteze cuplul: „Să plutim cuprinși de farmec/ Sub lumina blândei lune”. Dar nu numai vizual este transmisă această binecuvântare a apei, ci și la nivel sonor, idee sugerată de imaginea auditivă „Vântu-n trestii lin foșnească” și deosebita asonanță ce indică inefabila mișcare a apei „Unduioasa apă sune!”. Cu alte cuvinte, lacul este spațiul care nu numai permite împlinirea prin iubire, ci invită la reverie. Revenind la planul realității, eul poetic constată cu tristețe că suferința este zadarnică.
Ultimele versuri ale poeziei reiau cele două imagini esențiale ale cadrului natural pentru a închide această confesiune lirică, dar și pentru a accentua vraja pe care o inspiră natura, lacul.
În concluzie, consider că titlul poeziei evidențiază elementul din natură care exercită o fascinație incredibilă asupra instanței lirice.
Post anterior