Question

Fa un dialog între tine și tatăl tău

Answer 1

 - Ce mai faci, tu, floarea mea de zâmbet ?

- Sunt cam tristuță, tată, nu mă vezi ?!

- Parcă te-aș vedea, dar nici nu cred...

- Ar fi să crezi, să crezi chiar mult, că sunt bolnav de tristă !

- Cum de s-a întâmplat ?

- Mi-e greu să-ți spun ... e grav și de nerostit.

- Hai, încearcă doar un pic... și fără teamă !

- Parcă un râu, cu lespezi mari de gheață, îmi scaldă sufletul ...

- Vai, dar nu e disperare mai mare decât cea pe care eu o văd acum în ochii tăi, așa că spune-mi ce s-a întâmplat ...

- E un băiat, pe care eu îl admiram...

- Și...

- Mi-a spus o vorbă care m-a secat... și-aproape m-a lăsat fără suflare ...

- Dar, ce ți-a spus ?

- Mi-a spus că eu sunt cam năucă... și mi-a mai spus că am și nasul mare...

- Ha-ha-ha-ha...!

- Ce faci tată, și tu râzi de mine...?!

- Nu râd fetița mea, eu doar mă bucur !

- Și de ce ???

- Pentru că tu te-ai născut o visătoare... și clar că ești năucă, o năucă fermecătoare.
Așa că să fi sigură că l-ai fermecat și pe băiatul tău, care a rămas uimit de ochii

tăi albaștri ca infinitul, un infinit care alunecă tiptil peste arcuirea nasului tău,
 
inimaginabil de  seducător... infinitul !

- Vai ! Nu pot să cred... Nu pot să cred cât de fericită sunt !

- Și eu mă bucur, foarte mult...

- Acum sunt sigură... sunt sigură că-l iubesc ! Și sunt cea mai fericită...,

cea mai..., cea mai fericită !