faceți o povestire despre hornicul si cantecul vârstelor de lucian blaga, sa aiba doua pagini.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Hronicul și cântecul vârstelor” este un roman scris de Lucian Blaga între anii 1945-1946, având un pronunțat caracter autobiografic. Textul a fost publicat postum, în anul 1965, și înfățișează procesul devenirii lui Blaga, din copilărie și până la maturizarea acestuia, în momentul lansării carierei sale.
Romanul începe cu descrierea contextului în care Blaga și-a petrecut copilăria, de la familie și până la satul natal, Lancrăm. Blaga a fost mezinul unei familii cu nouă copii, ai căror nume începeau toate cu litera „L”: Letiția, Liviu, Leon, Lionel, Lorin, Longin, Liciniu, Lelia, Lucian. Deși era cel mai mic dintre copii, Blaga a fost și cel mai receptiv. Până să realizeze extraordinara sa capacitate intelectuală, însă, familia a trecut prin spaima că micuțul ar fi fost mut. Aceasta se datora refuzului copilului de a rosti cuvinte. Îngrijorată, mama lui l-a dus la doctor, iar acesta a liniștit-o, insistând. că nu era nimic în neregulă cu fiul ei.
În spatele acestui refuz de a vorbi se afla, însă, mai mult decât timiditatea sau neîncrederea în sine. El simțea cuvântul ca pe o prelungire a propriei persoane. Pentru Blaga, a vorbi însemna a păși, cu adevărat, în viață, iar el nu era pregătit să înfrunte existența, nici măcar așa cum se prezenta ea în acel moment. Dorința copilului Blaga era aceea de a se întoarce în pântecele mamei sale. Simțea că nu reușea să umple golul care fusese lăsat de moartea surioarei sale, Lelia, care avusese numai doi ani când, în urma unui accident, se stinsese din viață. La vârsta de patru ani, el a vorbit pentru prima dată.
Viața satului este prezentată în amănunțime: familia, obiceiurile, greutățile (episodul cu seceta și primirea porumbului din America, nopțile petrecute la moară), oamenii (prietenii săi, precum și cei ai familiei sale). Aspectul casei, alături de portretele părinților.