faceţi rezumatul la cartea Aventura cea mare al lui Jack London dau follow şi coroana
Răspunsuri la întrebare
Dacă aventura ar purta un alt nume, acesta ar fi Jack London. Fiu natural al unui astrolog ambulant, William Mike Chaney, care şi-a contestat paternitatea, şi al unei spiritiste, Ann Wellman, copil adoptiv al unui tâmplar cu care s-a recăsătorit mama sa când fiul avea numai un an, crescut de o doică negresă, obişnuit de mic cu munca fizică, Jack London (pe numele său adevărat John Griffith Chaney) îşi croieşte destinul din chiar esenţa aventurii.
Născut la 12 ianuarie 1876 la San Francisco, Jack London, asemenea eroilor romanelor sale de aventură, va explora spaţii geografice dintre cele mai contradictorii. Copilăria se consumă între ferma californiană, unde îngrijeşte de albine, şi Oakland, unde de la vârsta de doar zece ani vinde ziare în stradă, lucrează la o fabrică de conserve, spală geamuri. Câțiva ani mai târziu îşi petrece timpul liber cutreierând Golful San Francisco cu o barcă uşoară, asemenea unui veritabil Robinson Crusoe. Acelaşi spirit de aventură îl determină la 16 ani să se alăture unei cete de răufamaţi împreună cu care sfidează toate convenţiile şi constrângerile posibile. În calitatea sa de „rege al piraţilor stridiei” brăzdează largul, jefuind bărcile de pescari, după care, în 1893, se angajează ca marinar pe un vas de vânătoare de foci care se îndrepta spre coastele Japoniei. A navigat astfel pe Oceanul Pacific, înfruntând furtuni cumplite şi pericolul uriaşilor gheţari plutitori în mările nordului. Nutrită din aceste experienţe este prima sa povestire – Taifun în largul coastei Japoniei.
În ideea unei stabilităţi materiale, se înscrie la un curs de electromecanici, însă îl abandonează la puţin timp şi începe a colinda ţara, raliindu-se „armatei de şomeri”, care se îndrepta spre Washington pentru a-şi revendica drepturile. Se desparte apoi de grup şi porneşte spre New York, străbătând estul şi vestul Statelor Unite, ajungând la graniţa cu Canada şi petrecând, în cele din urmă, 30 de zile la închisoarea de la Niagara Falls, fiind acuzat de vagabondaj.
După revenirea în California, viitorul scriitor câștigă premiul ziarului „San Francisco Call” pentru povestirea Furtună lângă coasta japoneză. Se înscrie la şcoala secundară din Oakland pe care, în scurt timp, se vede constrâns să o abandoneze din lipsa mijloacelor de existenţă. Realizează că „e mai avantajos să-ţi vinzi forţa intelectuală decât pe cea a muşchilor”. Studiază singur şi reuşeşte în trei luni să însuşească programul prevăzut pentru trei ani. La vârsta de 19 ani urmează cursurile Universităţii din San Francisco, muncind din greu la o spălătorie pentru a face faţă cheltuielilor. Această perioadă din viaţa sa va fi descrisă în romanul autobiografic Martin Eden (1909).
După ce a absolvit un trimestru, citeşte în presa vremii despre campania „căutătorilor de aur” în ţinutul Klondyke. Nu-şi poate reprima spiritul de aventură şi se îndreaptă spre nord, străbătând întreaga Alaskă.
În 1898 se întoarce în ţară, mai sărac ca oricând, bolnav de scorbut. Unica avere acumulată este bogata experienţă de viaţă, care îşi va găsi reflectare în numeroase scrieri inspirate din ţinuturile nordice (Fiul lupului, Fiica zăpezilor, Copiii gerului, Smok Bellew etc.)
Deocamdată, nevoit să-şi întreţină familia, acceptă tot felul de munci prost plătite, sedus tot mai mult de dorinţa de a se dedica scrisului. E nevoit să-şi amaneteze singurele obiecte mai de valoare: un pardesiu, o bicicletă, pentru a-şi putea plăti chiria pentru preţioasa maşină de scris. Compune, dactilografiază, studiază gramatica şi stilul, analizează operele marilor scriitori, încercând să pătrundă misterul succesului lor.
În acest context, apare în ultima lună a celui de-al XIX-lea veac, în una din cele mai importante reviste din Boston, povestirea O odisee a Nordului(1899). Este lucrarea care-i va aduce aproape imediat consacrarea.
Anul 1900 este marcat de apariţia primul său volum de povestiri, Fiul lupului, inspirat de călătoria în Alaska. Succesele literare îi facilitează pătrunderea în cercurile înalte şi-i asigură o viaţă îmbelşugată. Apar periodic volumele Dumnezeul strămoşilor săi(1901), Fiica zăpezilor (1902), Copiii frigului(1902) etc.
În 1903, după ce publică numeroase eseuri politice, reportaje de critică socială şi romanul de dimensiuni reduse Chemarea străbunilor, London este trimis corespondent de război în conflictul armat dintre Japonia şi Rusia. Aventura nu-l
ocoleşte nici aici, fiind făcut prizonier de către japonezi, pe motiv că trecuse linia frontului.