Faceti un referat de o pagina (A4) despre templele din orientul antic
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
De-a lungul timpului, arheologii au împrumutat o serie de concepte şi tehnici analitice din domenii diferite, incluzând etnografia, sociologia şi teoria artei, pentru a putea explora religia, riturile şi ritualurile civilizaţiilor antice. Elemente proprii acestor discipline, alături de antropologie, au fost şi sunt folosite pentru a defini şi a explica vechile credinţe. O observaţie deosebit de importantă este aceea că, în majoritatea cazurilor, religia nu poate fi net separată de organizarea socială sau economică. Ea influenţează comportamentul uman şi prin urmare afectează si cultura materială.
Unul dintre cele mai importante aspecte ale religiei în Egiptul Antic, este ideea de echilibru, avându-şi rădăcinile, probabil, în lumea naturală. Ciclul anual al Nilului, fenomen care furniza pământ fertil, necesar susţinerii vieţii, a oferit totodată, sentimentul regularităţii şi al stabilităţii. Personificarea acestui concept, a dat naştere zeiţei Ma’at[1], care întruchipa ordinea, echilibrul, moralitatea şi dreptatea, reprezentată de obicei, şezând şi ţinând în mână un ankh, simbol al vieţii, şi purtând pe cap o pană.
Zeităţile egiptene timpurii erau zoomorfe, reflectând credinţele animiste prin utilizarea animalelor pentru a reprezenta anumite manifestări ale zeilor. Adorarea unui anumit zeu avea de cele mai multe ori un caracter local, însă, cu timpul, câteva sute de zeităţi au devenit mai pregnante. Treptat, acestea au început să fie reprezentate în formă umană, dar cu cap de animal. În perioada dinastică timpurie, la începutul mileniului al III-lea î.Chr., cel mai proeminent zeu era Re, zeul-soare, creatorul cerului şi al pământului şi al cuplului format din Osiris şi Isis. Vechii egipteni practicau un sincretism religios, astfel, unele zeităţi erau unite într-o singură divinitate, ca în cazul zeilor Amon şi Re, care au devenit apoi Amon-Re.
Cunoaşterea religiei egiptene este în mare parte bazată pe rolele de papirus care s-au păstrat până în present, şi care oferă informaţii referitoare la mituri şi ritualuri. Versiuni ale Cărţii Morţilor se păstrează încă din 1600 î.Chr., descoperite în morminte, aveau rolul de a-i oferi defunctului informaţii despre lumea de dincolo şi instrucţiuni care îl ajutau să ajungă acolo. În plus, există mult mai devreme, inscripţii hieroglifice şi picturile murale din morminte, sicrie şi pe monumente. Monumentele funerare construite din piatră s-au conservat mult mai bine decât cele simple, din cărămida, folosite pentru înmormântarea maselor.
coroană ?