Question

Faceti va rog rezumat
Plecaţi? mă întrebă pe neaşteptate.
– Da, zisei, trebuie să plec.
– Păcat. Eu vă cunosc.
– Nu mă miră, zâmbii. Am obiceiul să par-
ticip la multe şezători şi alte sindrofii literare.
– V-am ascultat odată, întâmplător. Nu
v-am citit.
– Mă bucură sinceritatea!
De fapt, nu mă prea bucura, dar înţele-
geam că majoritatea oamenilor vor să pară
altfel, neobişnuiţi, când stau de vorbă cu un
scriitor.
– Nu vreau să par altcineva decât sunt,
dar într-adevăr citesc puţină, cum să-i zic…
beletristică. Mă enervează uneori prea multa
ei asemănare cu viaţa, iar alteori mă scoate din
sărite siropul pe care-l serveşte drept viaţă…
– O, e alta discuţia! Dar, fie-mi permisă re-
marca, cum poţi ajunge la asemenea concluzii
când nu citeşti? [...]
– În primul rând, am spus că citesc puţin,
n-am spus că nu citesc deloc; iar în al doilea
rând, nu e suficient oare să ştii doar o parte,
ca să-ţi poţi imagina întregul? Mi se pare că
aveţi şi o figură de stil, care uzează de acest
procedeu… Litota, nu?…
– Da, făcui eu, e drept, dar trebuie să recu-
noşti că nu e un compliment obişnuit şi nici
chiar plăcut să spui unui scriitor că nu-l citeşti!
– Amor propriu, orgoliu… Sunt sentimente
care pot fi lezate uşor… Când vrem să fie leza-
te… Mi se pare că un scriitor nu trebuie să se
teamă de asemenea lucruri. Dimpotrivă! Ca un
om, hai să-i zicem, convenţional, ales, care are
de sondat cele mai adânci tainiţe ale sufletului
omenesc, el trebuie să fie o fiinţă fără sentimen-
te, cel puţin în aparenţă. Ca un chirurg! Dacă e
să taie, să taie, dar să poată răspunde de ceea ce
face şi să nu se teamă de răspundere pentru toţi
chirurgii! Sunt mulţi, sunt extraordinar de mulţi
oameni care cearcă să-şi ducă viaţa ca în roma-
ne. Cândva mi se pare că am citit prea mult…
Îmi făcea impresia totuşi că vrea să pară
un copil teribil!
– Nu te înţeleg, îl întrerupsei destul de
brutal. Vrei ca literatura să dea reţete de viaţă,
în aşa fel ca astăzi dumneata să nu suferi că ea
n-a venit la întâlnire?
El păli uşor, dar continuă pe acelaşi ton,
oarecum obosit:
– Orice reţete ar fi absurde. Şi ar fi absurd
să le cerem! Fiecare om e o lume, o lume cu
specificul ei, şi doar mici tangenţe, ce dau în
totul lor un fel de lege, hai să-i zicem legea
atracţiei umane universale, ne adună pe toţi
într-o omenire, un univers. Ar trebui scrise tot
atâtea reţete, câte lumi! Absurd!

Answer 1

Trebuie imaginea

Sa pot sa te ajut