Facetimi va rog comentariul literar al comediei Conul leonida fata cu reactiunea in volumul de o pagina!!!!
exprime neantul sufletului lor, de a fi zugravit continutul acestui zero.
Acela care are o atingere mai serioasa cu realitatea, vreau sa zic cu o realitate mai serioasa, e Jupan Dumitra che (bag de seama ca am ajuns avocatul lui...). Jupan 4
E semnificativ pentru conceptia lui Caragiale si dovedes te dibacia lui de a se misca printre nuante faptul ca atunci cand i-a placut sa dea unui functionar un rol tragic, adica sa-l ia in serios 5
Răspunsuri la întrebare
Pe un Nae Ipingescu, Caragiale ni-l da fragmentar si in treacat, incat nu putem avea sentimentul intregii lui saracii de suflet. In orice caz, fiind mai putin “cult”, aceasta saracie nu are mijloace sa se faca perfect eviden ta. Pe Conu Leonida insa, Caragiale ni-l da in intregime.
Afara de aceasta, daca opiniile celorlalte tipuri (chiar si ale lui Farfuride si Catavencu) sunt numai concluzii ale filozofiei lor, Conu Leonida isi expune insasi conceptia lui asupra realitatii.
E interesant de vazut aceasta conceptie si cauzele ei, pentru ca in Conu Leonida Caragiale a zugravit o clasa intreaga de oameni; mai mult, o stare de spirit mai raspandita decat psihologia unei singure clase.
Sunt putine conditiile de viata, in lumea de azi, care pot ingadui unui om sa se dezvolte intreg. Diviziunea muncii exercita anumite facultati pe socoteala altora.
Numai o singura conditie poate dezvolta armonic toate facultatile, aceea in care vietuieste taranul. Contactul imediat cu natura, pe care trebuie s-o inteleaga ca sa-i stoarca roadele, viata pe camp, munca, prevederea, preocu parea de unelte etc., asadar exercitiul divers al inteligen tei si al vointei, cu cortegiul de sentimente legate de aceasta viata — iata conditii care pot face din taran un om com plet. Marginit, bineinteles, aproape salbatic, dar complet.
In adevar, “psihicul” este o suma de raporturi interne
paralele cu raporturile externe. Iar raporturile externe, care au provocat continutul si evolutia sufletului uman in nenumaratele zeci de veacuri ale istoriei speciei, sunt in mare parte acele pe care, cu un cuvant, le numim natura.
Dar taranimea nu este numai clasa care sta in imedia ta atingere, activa si pasiva, cu natura, adica cu un com plex variat de fenomene. Ea este si clasa care, mai ales altadata, isi era de ajuns sie insasi, creandu-si aproape tot ce-i trebuie. Ea este omenirea inca nediferentiata, cum a aratat dl Stere in Social-democratism sau poporanism?
Aceasta e inca o cauza pentru care sufletul unui taran e si primitiv, dar si complet.
Ca sa gasim tipuri si complete si superioare, trebuie sa le cautam la grecii antici si in vremea Renasterii.
In civilizatia moderna, cu extrema diviziune a muncii si cu adaptarea sufletului la lucruri tot mai artificiale (in intelesul etimologic al cuvantului), omul isi cultiva exce siv unele facultati, poate ajunge, in anumite domenii, o fiinta superioara, dar nu mai e complet. De o bucata de vreme, simtind neajunsul acestei specializari care reduce fiinta umana, unele popoare, mai ales anglo-saxonii, cauta sa dea generatiilor noi o dezvoltare armonica printr-o edu catie integrala, care sa puna in activitate cat mai multe din facultatile omului.
Dar nu toate specializarile reduc pe om in acelasi grad.
De la taranul lui Cosbuc (idealizat, dar nu falsificat) si pana la un copist sunt atatea trepte de descompletizare.
Cu ce realitate are de a face un mic functionar de birou?
Citam din Blana lui Isaia, a dlui Bratescu-Voinesti:
“Acum fiecare e la locul sau. In odaia dinspre strada seful serviciului judetean al prefecturii concepteaza rezolutiile venite de sus; aici in arhiva unul tacane la masina Yost,
Stai....
Dealtmintrelea, toate tipurile din comediile lui Cara giale — din cauza ocupatiilor lor neserioase, adica fara legatura cu realitatile adevarate ale vietii, — sufar de aceasta goliciune de suflet. Unul din marile merite ale lui
a3a