Fișă de lectura cu poezia Peste Vârfuri.
Răspunsuri la întrebare
Mihai Eminescu, Peste varfuri
1. slab de inima; din inima
2. Cratima este un semn de ortografie, care marcheaza in prima structura pronuntia legata a doua parti de vorbire diferite („inima-mi”), iar in cazul celei de-a doua structuri elidarea vocalei „i”. De asemenea, folosirea cratimei ajuta la pastrarea masurii si a ritmului.
3. Mi-a promis cate-n luna si in stele.
Ea are o inima mare.
4. teme/motive: iubirea, natura, codrul, luna, melancolia
5. „Peste varfuri trece luna Codru-si bate frunza lin”
6. Inversiunea din primul vers („Peste varfuri trece luna”) sugereaza apropierea dintre spatiul cosmic si cel terestru, in scopul formarii unei armonii pentru a crea o imagine de armonie. Epitetul „lin” reda o adiere usoara si trista a codrului, care este pusa in legatura cu starea de melancolie resimtita de eul liric.
7. „Peste varfuri” de Mihai Eminescu este o poezie romantica, intrucat are la baza trasaturi specifice romantismului. Prima strofa este o descriere a cadrului natural, in care apare ca element specific recuzitei romantice „luna”. Intensitatea trairilor eului liric, starea de melancolie sub care se circumscrie poezia sunt redate si prin intrebarile retorice care alcatuiesc ultima strofa.
8. Titlul „Peste varfuri” se regaseste si in primul vers al poeziei, si face trimitere spre tema textului. Eul liric este indurerat la gandul trecerii ireversibile a timpului; timpul nu ia in seama aceasta suferinta, ci isi continua drumul „mai departe, mai departe” intr-un ritm firesc, la fel ca trecerea lunii.
9. Prima strofa a poeziei eminesciene descrie natura surprinsa in momentul noptii. Imaginile vizuale („Peste varfuri trece luna/ „Codru-si bate frunza lin”) alaturi de imaginea auditiva („Melancolic cornul suna”) creeaza un tablou dominat de armonia data de toate elementele naturii, care parca se completeaza reciproc. Toate miscarile, sunetele sunt abia perceptibile fapt sugerat de epitetul „lin”, care reda miscarea usoara a frunzelor din codru, dar si de epitetul personificator „melancolic”, care califica sunetul cornului. Inversiunile („trece luna”, „Melancolic cornul suna”) creeaza o expresivitate deosebita a versurilor din primul catren. Sentimentul resimtit in fata acestui cadru natural va fi unul de melancolie, la fel ca sunetul cornului.