Limba română, întrebare adresată de naomirusu88, 8 ani în urmă

Fişă de lucru 52 Circumstanțialul de timp moş într-o toamnă aurie am auzit multe poveşti la Hanul Ancuței. Dar asta s-a întâmplat intr-o depărtată vreme, demult, în anul când au căzut de Sânt llie ploi năprasnice şi spuneau oamenii că ar fi văzut balaur negru în nouri, deasupra puhoaielor Moldovei. Iar nişte paseri cum nu s-au mai pomenit s-au învolburat pe furtună, vâslind spre răsărit; şi Leonte, cercetând în cartea lui de zodii şi tălmăcind semnele lui Iraclie-împărat, a dovedit cum că acele paseri cu penele ca bruma s-au ridicat rătăcite din ostroavele de la marginea lumii și arată veste de război între împăraţi şi bielşug la vita de vie. La vremea de care vorbesc, era însă pace în ţară şi între oameni bună-voire. Iar după ce se cufunda soarele înspre tărâmul celălalt şi toate ale depărtării se ştergeau şi lunecau în tainice neguri, focurile luminau zidurile de piatră, gurile negre ale uşilor şi ferestrelor zăbrelite. Contenea câte un răstimp viersul lăutarilor, şi porneau poveştile. Stătea stâlp acolo, în acele zile grase şi vesele, un răzăş străin, care mie îmi era Hrag foarte, închina oala cătră toate obrazele. (Mihail Sadoveanu, Hanul Ancuței) Subliniază toate circumstantialele de timp prezente în text.​


naomirusu88: va rog
naomirusu88: !!!!!!!!

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de andreeatotoiu28
6

Răspuns:

moş într-o toamnă aurie am auzit multe poveşti la Hanul Ancuței. Dar asta s-a întâmplat într-o depărtată vreme, demult, în anul când au căzut de Sânt llie ploi năprasnice şi spuneau oamenii că ar fi văzut balaur negru în nouri, deasupra puhoaielor Moldovei. Iar nişte paseri cum nu s-au mai pomenit s-au învolburat pe furtună, vâslind spre răsărit; şi Leonte, cercetând în cartea lui de zodii şi tălmăcind semnele lui Iraclie-împărat, a dovedit cum că acele paseri cu penele ca bruma s-au ridicat rătăcite din ostroavele de la marginea lumii și arată veste de război între împăraţi şi bielşug la vita de vie. La vremea de care vorbesc, era însă pace în ţară şi între oameni bună-voire. Iar după ce se cufunda soarele înspre tărâmul celălalt şi toate ale depărtării se ştergeau şi lunecau în tainice neguri, focurile luminau zidurile de piatră, gurile negre ale uşilor şi ferestrelor zăbrelite. Contenea câte un răstimp viersul lăutarilor, şi porneau poveştile. Stătea stâlp acolo, în acele zile grase şi vesele, un răzăş străin, care mie îmi era Hrag foarte, închina oala cătră toate obrazele.

Explicație:

Sper că te-am ajutat! Îți urez numai note bune de 10 la toate materiile!(◍•ᴗ•◍)❤


naomirusu88: multumesc ,deja am făcut-o singura si am uitat ca am scris întrebarea aceasta ,dar iti multumesc de raspuns :))
andreeatotoiu28: (◍•ᴗ•◍)✧*。
ivanema8: Ce parte de vorbire este cuvântul „la vremea”?
andreeatotoiu28: (la) vremea = substantiv comun
ivanema8: OK! mulțumesc. Am crezut ca e adverb, dar eram In dubii
andreeatotoiu28: (◍•ᴗ•◍)✧*。
Alte întrebări interesante