Limba română, întrebare adresată de floryfloryy82, 8 ani în urmă

floarea albasra de mihai eminescu comentati in 3 5 rinduri incipitul poeziei

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de CristinaWasTaken
0
Poezia este alcătuită din patru secvenţe lirice, două ilustrând monologul liric al iubitei, iar celelalte două monologul lirico-filozofic al poetului, îmbinând lirismul subiectiv cu cel obiectiv. Incipitul este o interogaţie retorică a iubitei, adresată bărbatului visător, „cufundat în stele” şi în „ceruri nalte”. Prima secvenţă poetică (primele trei strofe) exprimă monologul iubitei, care începe prin situarea iubitului într-o lume superioară, o lume metafizică, el fiind „cufundat în stele / Şi în nori şi-n ceruri nalte”, semnificând un portret al omului de geniu. EI meditează asupra unor idei superioare, semnificate prin câteva metafore ce simbolizează cultura, cunoaşterea, istoria – „câmpiile Asire” -, măreţia, tainele – „piramidele-nvechite” – şi geneza Universului, „întunecata mare”. Iubita îl cheamă în lumea reală, îndemnându-l să abandoneze idealurile metafizice, oferindu-i în schimb fericirea terestră: „Nu căta în depărtare/ Fericirea ta, iubite!”. Ghilimelele care delimitează primele trei strofe evidenţiază vorbirea directă, textul citat aparţine iubitei şi este reprodus pentru a creiona portretul spiritual al omului de geniu. Lirismul subiectiv din această secvenţă atestă prezenţa eului liric prin adresarea directă a fetei, care ar dori ca iubitul să aparţină lumii obişnuite şi să-şi găsească fericirea alături de ea. Mărcile lexico-gramaticale sunt reprezentate de sintagma declarativă „sufletul vieţei mele”, vocativul „iubite” şi de verbele şi pronumele la persoana a II-a singular: „ai cufundat”, „ai uita”, „grămădeşti”, „nu căta”, „te”, „ta”. Secvenţa a doua (strofa a patra) ilustrează monologul liric al eului poetic, în care se accentuează superioritatea preocupărilor şi a gândirii sale, prevestind finalul poeziei. Iubita este „mititică” şi, deşi poetul recunoaşte că „ea spuse adevărul”, se distinge o uşoară ironie privind neputinţa lui de a fi fericit cu iubirea banală, atitudine exprimată cu superioritatea omului de geniu: „Eu am râs, n-am zis nimica”. Lirismul este subiectiv, reprezentat de mărcile lexico-gramaticale ale verbelor şi pronumelor de persoana I: „am râs”, „n-am zis”, „eu”, „-mi”.
Succes!

Răspuns de candy456
0
Aceasta poiezie este minunata!!!!Imi place foarte mulți și am rămas cu impresii și mai bune!!Aceasta poezie este deosebita de parca are ceva special !!Aceasta poezie este magica ,iar Mihai Eminescu este un poker foarte bun pe care îl admir foarte mult!!!
Sper ca team ajutat!!!
Coroana???
Alte întrebări interesante