floarea albastra de Mihai Eminescu rezumat pe scurt!! E urgent! Acțiunea în sine va rog!!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Poezia a aparut la 1 aprilie 1873 in Convorbiri literare.
Discrursul liric, scris sub forma unui dialog intre poet si iubita sa, arată distanța enormă dintre modul de a concepe viață al fetei, pentru care viata inseamna bucurie, iubire si al poetului pentru care viata inseamnă cunoastere, aspiratie spre absolut. Este vorba de eterna oscilatie a omului intre materie si spirit, idee si instinct. Aceasta contradictie apare incă din primele versuri prin reprosul fetei, adresat poetului:
Iar te-ai cufundat in stele
Si in nori si-n ceruri nalte ?
Versurile definesc ruperea de realitate a tânărului, preocuparea pentru spirit, pentru abstractiuni. Treptat se contureaza profilul moral, intelectual al omului superior, deprins de bucuriile simple ale vietii.
Epitetele folosite de poet dobandesc valoare de simbol: campiile Asire sugereaza cultura vasta, intunecata mare sugereaza tainele genezei, piramidele-nvechite sugereaza eternitatea creatiei umane.
Chemarea fetei exprima in fond cea mai irezistibila chemare a vietii, care apare in drumul creatorului, al omului superior, obsedat de absolut.
Fata-l cheama pe poet intr-un univers natural, definit prin toate elementele peisajului eminescian: codrul de verdeata, izvoare plang in vale, trestia cea lina, balta cea senina.
In acest cadru natural are loc un joc erotic imaginar; ca si in alte piese lirice, totul este proiectat in planul visului, al posibilului, al imaginarului, prin verbe la viitor: vom sedea, voi fi rosie, te-ai tinea, voi cerca, mi-i spune-atunci.
Ultima parte cuprinde raspunsul tarziu al poetului, care isi exprima regretul de a nu fi raspuns chemarilor vietii, al iubirii.
Aceasta poezie exprima inaintea poemului Luceafarul incompatibilitatea dintre omul de geniu si oamenii obisnuiti, dintre contingent si transcendent:
Poetul foloseste un limbaj familiar, expresii, cuvinte, locutiuni populare: de mi-i da o sarutare, s-apoi cine treaba are; forme de viitor popular: de mi-i da, te-ai tine, voi cerca.
Marea majoritate a epitetelor sunt ornante: prapastia mareata, trestia cea lina.
Cuvantul dulce este folosit cu diferite functii gramaticale (adjectiv, adverb) si stilistice: dulce minune, dulce floare, dulce netezindu-mi parul.
Contrastul dintre cele doua moduri de a intelege viata este redat si la nivel lexical si stilistic: tot ceea ce defineste domeniul de cuprindere al poetului sugereaza spiritualul: ceruri nalte, intunecata mare; tot ceea ce defineste modul de intlegere a fetei sugereaza realitatea vietii.
Poezia depaseste limitele unei poezii de dragoste, implicand conditia omului de geniu.
Explicație: