Question

Flutură rar câte un fulg de nea prin văzduhul sur. Se opresc pe-o clipă nehotărâţi, apoi coboară iar şi iar se opresc. Parcă le pare rău după înălţimea din care vin, se simt străini în lume şi se tem de ce vor afla, jos pe pământ.
Uneori îi prinde o undă de vânt şi-i mătură de nu se mai văd şi trece o vreme până ce îndrăznesc să coboare alţii. Ii mărură şi din curte, de pe pământul îngheţat s-au aşezat, uşor, ca nişte scame de pene.
Nu e frig A fost înainte cu câteva zile, pâna a îngheţat tina. Acum e bine. Se tot încearcă să ningă şi nu poate. Se pare că iarna şi-a uitat din anul trecut să-şi scuture cojocul.Lelea Anuţa e necăjită tare. Copilul cel mic, sugaciul, orăcăie ca o broască în leagăn. Ioniţă, frăţiorul cel mare, se şi repede să-l legene în locul mamei sale, cuprinsă de trebi, cât nu mai ştie unde-i este capul.Mamă-sa iasă şi vine şi iar iasă. Are treabă în tindă, în cămară, prin curte după lemne. A făcut foc în camera dinainte şi aici fierbe şi mâncarea pe vatră. Rar priveşte şi ea prin geam: ninge rar şi acum. Lelea Anuţa începe odată să caute cu înfrigurare prin solniţa agăţată într-un cui. Nu află ce caută, o ia din cui, o întoarce cu capul în jos şi o scutură pe masă. Nu se scutură decât câteva fire de sare. Trece în tindă, caută în oale, intră în cămară, răscoleşte pretutindeni şi iar vine. E neliniştită, îngrijorată.– Ştii ce mamă? Niţă doarme acum şi nelegănat, mă duc eu la prăvălie să cumpăr sare.
– Tu?
– Ştii că am mai fost şi cu dumneata.
– Cu mine ai fost, dar singur nu. Singur nu ştii nici unde e prăvălia.
– Ba ştiu. Cunosc casa. Are table verzi la fereşti.
– Are, da’ pân-acolo, prin câte hudiţe trebie să treci? Te vei rătăci şi nu vei mai veni nici acasă.
Ioniţă zâmbi.
– Cum să nu ştiu? Las’ pe mine. Dă-mi bănuţii şi o traistă şi îndată-s cu sarea acasă.Porni pe uliţă la vale, spre vatra satului, unde era prăvălia, iar mamă-sa se grăbi în casă la cel din leagăn. Nu mai era aşa de îngrijorată.
Dacă se va încurca pe hudiţe, îi va arăta vreun om unde e prăvălia. Apoi, de! Copilul era mărişor acum. Frig nu era. Vântul încetase aproape.Cu bâta în mână, cu trăistuca după grumaz, loniţă mergea vârtos prin zăpada moale care abia albise uliţa. În urma lui rămâneau urme negre, căci zăpada i se lua pe tălpile opincuţelor.

nca de la inceputul textului, spatiul organizat pe doua dimenisiuni; una exterioara (ceea ce este afara) si alta interioara (ceea ce se afla inauntrul caminului). Grupati cuvintele din lista cuprinzand indicii de spatiu, in functie de aceste doua categorii
Delimitati, in text, fragmentele referitoare la spatiul exterior, respectiv la cel interior, casnic
Observati traiectoria privirii celui care descrie, subliind si verbele de miscare. Aceasta merge dinspre ansamblul spre detaliu, sau invers
Ionita se incumeta sa plece la pravalie, crezand ca stie drumul. El se bazeaza pe trei elemente. Care sunt acestea
Reconstituiti din memorie drumul strabatut de Ionita in cautarea pravaliei. Notati in caiete cuvintele ce desemneaza locurile prin care trece si reperele dupa care se orienteaza copilul.

Va rog sa ma ajutati!

Answer 1

1. Fragment spaţiul exterior
,,Flutură rar câte un fulg de nea prin văzduhul sur. Se opresc pe-o clipă nehotărâţi, apoi coboară iar şi iar se opresc. Parcă le pare rău după înălţimea din care vin, se simt străini în lume şi se tem de ce vor afla, jos pe pământ.
Uneori îi prinde o undă de vânt şi-i mătură de nu se mai văd şi trece o vreme până ce îndrăznesc să coboare alţii. Ii mărură şi din curte, de pe pământul îngheţat s-au aşezat, uşor, ca nişte scame de pene.
Nu e frig A fost înainte cu câteva zile, pâna a îngheţat tina. Acum e bine. Se tot încearcă să ningă şi nu poate. Se pare că iarna şi-a uitat din anul trecut să-şi scuture cojocul.""

2. Fragment spaţiul interior
.. Lelea Anuţa e necăjită tare. Copilul cel mic, sugaciul, orăcăie ca o broască în leagăn. Ioniţă, frăţiorul cel mare, se şi repede să-l legene în locul mamei sale, cuprinsă de trebi, cât nu mai ştie unde-i este capul.Mamă-sa iasă şi vine şi iar iasă. Are treabă în tindă, în cămară, prin curte după lemne. A făcut foc în camera dinainte şi aici fierbe şi mâncarea pe vatră. Rar priveşte şi ea prin geam: ninge rar şi acum. Lelea Anuţa începe odată să caute cu înfrigurare prin solniţa agăţată într-un cui. Nu află ce caută, o ia din cui, o întoarce cu capul în jos şi o scutură pe masă. Nu se scutură decât câteva fire de sare. Trece în tindă, caută în oale, intră în cămară, răscoleşte pretutindeni şi iar vine. E neliniştită, îngrijorată.
– Ştii ce mamă? Niţă doarme acum şi nelegănat, mă duc eu la prăvălie să cumpăr sare.
– Tu?
– Ştii că am mai fost şi cu dumneata.
– Cu mine ai fost, dar singur nu. Singur nu ştii nici unde e prăvălia.
– Ba ştiu. Cunosc casa. Are table verzi la fereşti.
– Are, da’ pân-acolo, prin câte hudiţe trebie să treci? Te vei rătăci şi nu vei mai veni nici acasă.
Ioniţă zâmbi.
– Cum să nu ştiu? Las’ pe mine. Dă-mi bănuţii şi o traistă şi îndată-s cu sarea acasă.

1. Fragment spaţiu exterior
,,Porni pe uliţă la vale, spre vatra satului, unde era prăvălia, iar mamă-sa se grăbi în casă la cel din leagăn. Nu mai era aşa de îngrijorată.
Dacă se va încurca pe hudiţe, îi va arăta vreun om unde e prăvălia. Apoi, de! Copilul era mărişor acum. Frig nu era. Vântul încetase aproape.Cu bâta în mână, cu trăistuca după grumaz, loniţă mergea vârtos prin zăpada moale care abia albise uliţa. În urma lui rămâneau urme negre, căci zăpada i se lua pe tălpile opincuţelor."

! Cu negru îngroşat verbe  de mişcare
S. ext.: Indici de spaţiu exterior
 văzduhul , înălţime, lume, pământ, vânt, vreme, curte, tină, uliţă, prăvălie, vatra satului.

S. int: Indici de spaţiu interior.
tindă, cămată, cameră, vatră, solniţă, sare, oale, traistă.

Trei elemente: 
- mai fusese cu mama;
- table verzi; 
- uliţa.

Locuri şi repere din memoria cititorului:
Ioniţă cel plin de dragoste pleacă pe uliţa plină cu omăt şi plin de încredere, ghidându-se după memoria vizuală dintr-un alt timp, dar şi de inima ce ticăie a dragoste pentru mamă, trece pe uliţe, încurcă drumurile, descoperă alte table verzi, dar dinaintea lui i se arată o bătrână care nu-i nici Sf. Vineri, nici Sf, Duminică, ci  e  o bătrână uitată de timp pe uliţă care-i arată drumul spre prăvălie. Clopoţelul îi vesteşte intratea. Cumpără sare şi drumul victoriei i se deschide spre casă.