formarea statului centralizat in Anglia secolele 11-15
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Anterior secolului al XI-lea, pe plan european, autoritatea monarhilor era slabă, iar cea a nobililor locali era foarte puternică. Secolele X-XI sunt cunoscute sub denumirea de perioada fărâmiţării feudale.
În acest context, Anglia este cucerită de normanzi în anul 1066, când ducele normand Wilhelm Cuceritorul îl învinge pe Harold, conte de Essex. Preluând tronul Angliei, Wilhelm I Cuceritorul începe procesul de centralizare a statului și ia o serie de măsuri menite să întărească puterea centrală. Printre altele, el dă Angliei o nouă organizare administrativă: țara este împărţită în comitate, conduse de sheriffi. După moartea lui William I, treptat, autoritatea regală decade, iar în prima jumătate a secolului al XII-lea statul englez este ameninţat din nou de fărâmiţare.
Abia sub domnia lui Henric al II-lea Plantagenet (1154 – 1189) autoritatea regală se reface, în urma unei noi serii de măsuri menite să slăbească puterea nobilimii. Ca urmare, în anul 1215 are loc revolta nobilimii engleze, iar regele este obligat să semneze actul MAGNA CHARTA LIBERTATUM, prin care puterea regală este îngrădită și sunt garantate anumite drepturi tuturor cetățenilor.
În secolul al XIII-lea, eforturile nobilimii de a limita puterea regală continuă. În anul 1265 se înfiinţează Parlamentul, care în secolul al XIV-lea se împarte în două camere: Camera Lorzilor și Camera Comunelor.
Războiul de 100 de ani (1337-1453), încheiat cu victoria Franței, aruncă Anglia într-un război civil, cunoscut sub numele de Războiul Celor Două Roze (1455 – 1485). Războiul se încheie cu victoria familiei Lancaster, care îl întronează pe Henric al VII-lea Tudor. Acesta se căsătorește cu Elisabeta de York, punând astfel capăt definitiv conflictului dintre cele două familii rivale.
Noua dinastie, a Tudorilor, inaugurează o nouă formă de guvernare: monarhia absolută, încheind practic procesul de centralizare a Angliei.