Question

formulati o poezie despre floare

Answer 1

Floarea...

E o noapte rece, plină cu fum,
Și vânticelul abia bate.
Lasă-te învăluită de-al nopții parfum,
Lasă-ți petalele să fie dezmierdate...

O mângiere, o atingere,
Stai aplecată spre pământ...
Un fior rece, o retragere,
Acoperă al tău veșmânt.

Tu floare, hai, să te deschizi,
Petalele să-ți cadă-n jos,
Parfumul nopții să-l cuprinzi,
Să te simt în fiecare os...

Tu strălucire aduci nopții,
Mai mult ca luna pe cer.
Doar tu farmeci toți împărații,
Când iei forma ta de înger...

Petalele-ți tot picurate,
De lacrimi pure și amare,
De amintiri dulci și curate,
De gânduri ce-ncearcă să zboare,

Arată ca stelele nopții,
Lumininând, sclipind mereu
În mijlocul pustietății,
Ca și sclipirea unui zeu...

Și parfumu-ți mă-nvelește,
Nu pot să dorm, el treaz mă ține
Și când o briză se ivește,
Simt că nu vrea să se mai termine...

Petalele-ți sunt din diamant,
Lucesc mereu, nemuritoare.
Iar frunzele-ți sunt din smarald,
Dezmierdate mereu de soare.

Și totul a-ncetat să miște,
Și parcă simți că tu visezi.
E-o liniște și-o armonie,
Și parcă-ți vine să dansezi...