Formuleaza in cite un enunt tema literara si mesajul textului dat.
Prima amintire legată de viaţa mea afectivă datează de la 3-4 ani. Mama se pregătea să-
mi citească o poveste. Era seară, urma să mă culc şi stăteam cu capul pierdut între perne, în
patul părinţilor mei, aşteptînd fericit. Povestea pe care mama începuse să mi-o citească, stînd
rezemată de speteaza patului, era despre un pui de prepeliţă care, neînvăţînd să zboare la
timp, nu poate pleca cu restul stolului şi rămîne în lanul de grîu. Secerătorii se apropie. Cartea
avea poze şi puteam să văd, în racursi, din locul unde se aflau puiul şi prepeliţa-mamă, un
grup de oameni cu secera în mînă. În spatele lor apare cîmpul netezit, cu spicele culcate la
pămînt. Mai sînt doar cîţiva metri din lanul necosit. Prepeliţa face ultimele eforturi de a-şi
ridica puiul în aer. Nu reuşeşte şi, în ultima clipă, ţîşneşte din lan şi-şi ia zborul.
Mai tîrziu am aflat că povestea era ceva mai complicată (puiul de prepeliţă fusese
împuşcat în aripă etc.), dar mie ea mi-a rămas în minte aşa, fără detalii, schemă pură a
dezolării supreme gata oricînd să se ivească din chiar esenţa vieţii. Nu ştiam, pînă atunci, că
se poate suferi atît. Îmi amintesc că am început să plîng treptat, mai întîi pe furiş, cu lacrimi
înghiţite, pîndind cu disperare crescîndă apropierea secerătorilor. Îmi amintesc, de asemenea,
că îmi era ruşine să plîng şi aş fi vrut ca mama să nu îşi dea seama ce se întîmplă cu mine. De
aceea, în clipa în care a rupt zăgazurile firavei mele voinţe, ieşind la suprafaţă într-o cascadă
de sughiţuri şi cu o violenţă neprevestită de nimic, plînsul meu a luat-o prin surprindere.
Fiinţa mea se prăvălise pur şi simplu în intervalul iscat între ridicarea păsării în aer şi puiul
rămas pe pămînt. Suferisem ceea ce se numeşte un proces de „introiecţie”: puiul de prepeliţă
fusese devorat de eul meu afectiv. Distanţele pe care cu vîrsta le punem între noi şi ceilalţi,
astfel încît nu orice dramă a lumii să devină automat a noastră, uşa sufletului întredeschisă cu
măsură pentru ca înăuntrul nostru să nu intre mai multă nenorocire decît putem duce, gradul
necesar de insensibilitate reglat în fiecare zi pentru a putea să trecem prin viaţă – din toate
aceste ferecături, carapace şi straturi protectoare în fiinţa unui copil de 3 ani nu s-a înfiripat
încă nimic. Aşa încît povestea a pătruns în mine ca şi cum aş fi îmbrăţişat un trup din carne
vie.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
16
╔════════♡
Bună!
╚════════♡
╔════════♡
Răspuns:
╚════════♡
- Mesajul literar al textului dat pune în lumină sentimentul suferinței pe care naratorul personaj îl descoperă în copilărie, cu sinceritate, fiind impresionat de puiul de prepeliță care a rămas singur, fără mămica lui pentru că nu putea să-și ia zborul.
- Tema textului dat este copilăria, o perioadă a vieții la care face referire naratorul personaj, care își amintește de un episod de la trei-patru ani.
╔════════♡
Succes!
╚════════♡
Alte întrebări interesante
Germana,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă