fragment din cartea la hanul lui manjoala care ma impresionat
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Până să-mi treacă toate astea prin minte, am sosit. O sumă de cară poposesc în curtea hanului; unele duc la vale
cherestea, altele porumb la deal. E o seară aspră de toamnă. Chirigiii se-ncălzesc pe lângă focuri... de aceea se vedea
atâta lumină de departe. Un argat îmi ia calul în primire să-i dea grăunțe la grajd. Intru în cârciumă, unde fac refenea
oameni mulți, pe când doi țigani somnoroși, unul cu lăuta și altul cu cobza, țârlâie într-un colț oltenește. Mi-e foame
și frig - m-a răzbit umezeala.
– Unde-i cocoana? întreb pe băiatul de la tarabă.
– La cuptor.
– Trebuie să-i fie mai cald acolo, zic eu și trec, printr-o săliță, din cârciumă în bucătărie...
Foarte curat în bucătărie... și abur nu ca în cârciumă, de cojoace, de cizme și de opinci jilave - abur de pâne caldă.
Mânjoloaia privighea cuptorul...
– Bine v-am găsit, cocoană Marghioalo.
– Bine-ați venit, cocoane Fănică.
– Mai s-o fi găsind ceva de mâncare?
– Pentru oameni de omenie ca dumneata, și la miezul nopții. Și repede cocoana Marghioala dă poruncă unei
cotoroanțe să puie de masa-n odaie, și pe urmă s-apropie de cotlon la vatră, și zice:
– Uite, alege-ți.
Cocoana Marghioala era frumoasă, voinică și ochioasă, știam. Niciodată însă de când o cunoșteam - ș-o cunoșteam
de mult; trecusem pe la hanul lui Mânjoală de atâtea ori, încă de copil, pe când trăia răposatul taică-meu, că pe acolo
n-era drumul la târg - niciodată nu mi se păruse mai plăcută... Eram tânăr, curățel și obraznic, mai mult obr