Fragmente din diferite legende istorice in care este ilustrata personalitatea domnitorului vlad Tepes
Răspunsuri la întrebare
Deşi Vlad Tepes al Ţării Româneşti se străduia să păstreze relaţii de bună înţelegere cu vecinii, nu îngăduia să nu i se arate respectul cuvenit ca unei ţări, fie aceasta chiar şi o ţară mică — cum era Valahia.
La curtea domnească a Ţării Româneşti au venit soli din partea lui Mahomed, sultanul turc. De cum au intrat în sala mare de primire a oaspeţilor aceştia au făcut plecăciuni adânci, după cum era obiceiul la ei, însă nu şi-au descoperit capetele, ci au rămas cu turbanele pe creştet. Domnitorul muntean îi intrebă, fără ca să-şi ascundă nemultumirea:
— De ce faceţi aşa? Nu ştiţi oare că vă aflaţi înaintea stăpânitorului acestei ţări?
Solii turci nu-şi descoperiră totuşi capetele:
— Aşa-i obiceiul în ţară la noi, Măria Ta; iar stăpânul nostru îl păstrează.
Atunci lui Vlad Ţepeş nu-i mai răbdă inima atâta ocară şi ridică mâna a poruncă:
— Dacă sultanul suferă de la voi ruşinea că staţi cu capul acoperit în faţa lui, noi nu suntem obişnuiţi aşa. Oricum, duceţi-i vorbă să nu mai trimită obiceiurile sale la alţi stăpânitori, care nu au arătat dorinţa că ar vrea să le aibă ori să le împământească şi la ei. Eu însă, dacă nu primesc legea voastră, nu înseamnă că încerc totodată să vă împiedic să o păstraţi. Ba, din contra: dorinţa mea este să sprijin şi să întăresc legea voastră, să o ţineţi cu străşnicie; aşa că porunca este să vi se prindă turbanele de capete.
Cu cuie de fier le-au fost bătute turbanele în pielea capului…
Apoi Vlad Ţepeş le-a dat drumul solilor să meargă să-i spună sultanului cum fiecare neam trebuie să-şi păstreze obiceiurile, tradiţiile, însă nu să le impună altora, fie aceştia chiar şi supuşii lor.