Question

gradele de comparatie ale adjectivului​

Answer 1

În primul rând, trebuie să precizăm că nu toate adjectivele suportă grade de comparație, ci doar o parte din adjectivele calificative.

Adjectivele calificative sunt cele care exprimă o însușire sau o calitate a substantivului determinat.

Gradele de comparație arată gradarea calităţii exprimate de adjectiv, care poate fi  exprimată absolut sau prin raportare la aceeași calitate a unui alt obiect sau chiar a aceluiași obiect, dar în alte condiții:

George este foarte înalt. → exprimare absolută, fără a se face o comparație cu altcineva

Mașina mea este mai lentă decât a ta. → exprimare relativă, prin comparație cu alt obiect

Caietul tău e mai boțit azi decât a fost ieri. → exprimare relativă, prin comparație cu același obiect

Unele adjective calificative exprimă însușiri deja extreme sau absolute, care nu pot fi comparate: imens, infim, inferior, superior, extraordinar, uriaș, gigantic, străvechi, extrafin, ultrasecret etc.

→  Cele 8 grade de comparație ale adjectivului sunt:

① Gradul pozitiv = calitatea este exprimată fără o apreciere a gradării

exemple: caiet boțit, floare frumoasă, munte înalt, film lung

② Gradul comparativ = calitatea este apreciată în raport cu o alta, exprimată sau nu în enunț, printr-o comparație. Distingem trei grade de comparație:

• comparativ de egalitate = se formează cu una din locuțiunile adverbiale „la fel de”, „tot așa de”, „tot atât de”
  exemple: caiet la fel de boțit, floare tot atât de frumoasă, munte tot așa de înalt

• comparativ de superioritate = exprima o calitate mai intensă decât a obiectului cu care se compară; se construiește cu semiadverbul „mai”
  exemple: caiet mai boțit, floare mai frumoasă, munte mai înalt

• comparativ de inferioritate = exprima o calitate mai puțin intensă decât a obiectului cu care se compară; se construiește cu locuțiunea adverbială „mai puțin”
  exemple: caiet mai puțin boțit, floare mai puțin frumoasă, munte mai puțin înalt

③ Gradul superlativ = calitatea este apreciată ca fiind cea mai intensă dintr-un grup de referință sau cea mai intensă la modul absolut, fără a compara cu alte obiecte. Distingem patru grade de comparație:

• superlativ absolut de inferioritate = exprimă o calitate coborâtă ca intensitate la minimul posibil, fără a implica o comparație; se formează, cel mai adesea, cu locuțiunea adverbială „foarte puțin”, dar poate fi exprimat și în alte moduri. Vezi detalii mai jos.
  exemple: caiet foarte puțin boțit, floare foarte puțin frumoasă, munte foarte puțin înalt

• superlativ absolut de superioritate = exprima o calitate ridicată ca și intensitate la maximul posibil, fără a implica o comparație; se construiește, cel mai adesea, cu adverbul „foarte”. Vezi mai jos pentru detalii.
  exemple: caiet foarte boțit, floare foarte frumoasă, munte foarte înalt

• superlativ relativ de inferioritate = exprima o calitate coborâtă ca intensitate la minimul posibil, dintr-un grup de referință; se construiește cu articolul demonstrativ „cel”/„cea”/„cei”/„cele” și locuțiunea adverbială „mai puțin”
  exemple: caietul cel mai puțin boțit, floarea cea mai puțin frumoasă, munții cei mai puțin înalți
• superlativ relativ de superioritate = exprima o calitate ridicată ca intensitate la maximul posibil, într-un grup de referință; se construiește cu articolul demonstrativ „cel”/„cea”/„cei”/„cele” și adverbul „mai”
  exemple: caietul cel mai boțit, floarea cea mai frumoasă, munții cei mai înalți

→  Exprimarea superlativului absolut

În majoritatea cazurilor, superlativul absolut se construiește cu ajutorul adverbului „foarte”, așa cum am văzut mai sus, dar putem folosi și adverbul „tare”: caiet tare boțit, floare tare frumoasă, munte tare (puțin) înalt.Există și o serie de mijloace expresive de redare a superlativului absolut, pe care le folosim atunci când vrem să accentuăm o calitate într-o manieră artistică, de exemplu într-un text literar. Cel mai adesea le folosim pentru exprimarea superlativului absolut de superioritate, dar prima metodă se potrivește și pentru exprimarea superlativului absolut de inferioritate.

• cu adverbe și locuțiuni adverbiale: prea, nevoie-mare, extraordinar de (puțin), grozav de (puțin), nespus de (puțin), minunat de, din cale-afară de (puțin), peste măsură de, infinit de (puțin), infim de etc.
  exemple: caiet nespus de boțit, floare prea frumoasă, munți înalți nevoie-mare, copil peste măsură de obraznic, film extraordinar de puțin interesant

• prin reluarea adjectivului în forma de diminutiv
  exemple: floare frumoasă-frumușică, orfan singur-singurel

• prin repetarea adjectivului
  exemple: caiet boțit-boțit, munte înalt-înalt, copil deștept-deștept

• prin prelungirea unor sunete
  exemple: caiet boțiiiit, câine lățooos, munte înaaalt, apă rrrrece

• prin substantive cu valoare de adverb de mod: foc, tun
  exemple: munte înalt foc, copil sănătos tun, elev foc de deștept

• prin combinații între metodele de mai sus:
  exemple: câine lățooos-lățos, munte înaaalt nevoie-mare