Limba română, întrebare adresată de corinabrinaru64, 8 ani în urmă

> Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, semnificaţiile textului următor, evidenţiind rolul
didascaliilor/indicaţiilor de regie.
ACTUL I
Şeful, un ţăran
Gară mică în provincie. Biroul şefului de gară, care este în acelaşi timp ,,birou de mişcare, telegraf", "casa
spre
de bilete". În peretele din fund o fereastră dublă, iar mai la dreapta o uşe cu geam şi uşa cu fereastră dă în
peron. Se văd prin ferestrele afumate peronul gării, doi stâlpi de felinar, linia ferată, câteva vagoane de marfă,
trase undeva mai departe pe o linie moartă". Între fereastră şi uşe, fixat în perete, un orologiu mare, în fund,
arătătoarele înţepenite în cadran, arătând 3 şi 12 minute. În peretele din stânga, o ferestruie mică, pătrată, de
ghişeu, răspunzând desigur în sala de aşteptare, pe unde se cumpără şi se vizează biletele. În restul încăperii,
mobilă şi ustensile adecuate. Un aparat telegrafic, frâne, telefon etc. Pe pereți un mers al trenurilor şi diverse
tabele şi avize ceferiste. La ridicarea cortinei nu e nimeni în scenă. Telefonul sună, aparatul telegrafic bate,
amândouă fără răspuns, cine ştie de când. Uşa dinspre peron larg deschisă. O locomotivă manevrează undeva
pe o linie secundară gâfâind şi suflând din greu. O voce se aude strigând somnoroasă, fereşte linia, fereşte
linia. Un tignal ascuțit, ca un nechezat de mânz, sgomot de tampoane etc. Între timp telegraful şi telefonul
sună mereu.
Intră şeful, cu chipiul pe cap, un fanion în mână. Merge spre aparatul telegrafic. Se uită la banda de hârtie,
o rupe, şi pe urmă apasă pe mânerul aparatului telegrafic, care amuţeşte. Se îndreaptă spre telefonul din
perete, întoarce de câteva ori manivela, ridică receptorul.
Şeful: Alo, alo... (Nu răspunde nimeni probabil. Acroşează. De afară se aude un nou şuerat de locomotivă.
Şeful merge spre uşă şi din prag strigă, cu mâna pâlnie la gură, peste linie): Ichim! Ichim! Să fii cu ochii în patru
când o trece acceleratul. Vezi de rațe și de gâște. Să nu-mi calce vreuna, că te pui s'o mănânci... Ş-o plăteşti. (Îşi
scoate chipiul şi-l pune în cuier. Merge spre masa telegrafului şi ia loc acolo şi citind încă odată banda ruptă
adineaori din aparat. Pe uşe intră un ţăran).
Ţăranul: Dacă nu vă e cu supărare...
Şeful: (Sever): Ce pofteşti d-ta?
Ţăranul: Un belet pentru...
Şeful: Treci la casa de bilete.
Ţăranul: Păi io ziceam că...

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de sorinamm
0

Răspuns:

       Notațiile autorului reprezintă indicațiile scenice oferite actorilor și regizorilor ce vor pune în scenă piesa de teatru și informațiile suplimentare cu privire la operă oferite cititorului. Aceste didascalii au rolul de a oferi informații despre decor, vestimentație, acțiunile personajelor, mimica, portretul fizic al acestora.

În fragmentul dat, extras din opera „....” de ...., didascaliile au rolul de a fixa locul și timpul desfășurării acțiunii. Astfel, evenimentele se petrec în „gara mică în provincie”, mai exact „biroul de mișcare”. Tot aici sunt prezentate, de asemenea, și elementele ce țin de decor, precum „ferestre afumate”, „câteva vagoante de marfă”, care conturează atmosfera spațiului în care se petrec evenimentele, alături de elemente precum: „o voce se aude strigând”, „un țignal ascuțit...”. În egală măsură, acțiunea are loc la ora 3 şi 12 minute, așa cum o arată „un orologiu mare”.

Indicațiile scenice au rolul de a orienta, dirija jocul actorilor, prin precizări referitoare la acțiunile personajelor, de exemplu „intră șeful”, „merge”, „ridică receptorul”, dar și elemente nonverbale, precum gesticulația, mimica, limbajul trupului. De asemenea, sunt prezente și elemente ce țin de paraverbal, cum ar fi stări, emoții, tonalități, precum „sever”.

Alte întrebări interesante