hanul ancutei eseu generalitati
Răspunsuri la întrebare
Povestirea este o specie epica situandu-se ca dimensiuni si amploare a subiectului intre schita si roman. Este o naratiune subiectivizata care se limiteaza la relatarea unui singur fapt epic. Interesul nu se concentreaza in jurul personajului, ci al situatiei, de unde caracterul etic exemplar al povestirii. Pentru autenticitatea povestirii pledeaza doar perspectiva narativa.
Povestirea se situeaza intr-un plan al trecutului, principala sa caracteristica fiind evocarea.
“Hanul Ancutei” are forma povestirii in rama deoarece noua naratiuni de sine statatoare sunt incadrate intr-o alta naratiune prin procedeul insertiei.
Tehnica povestirii in rama presupune duplicarea instantei narative. Exista un povestitor al naratiunii-cadru care apare ca martor la seara de la han, devenind ascultator al fiecarei naratiuni rostite de ceilalti naratori. Nu are nume, dar este acceptat de ceilalti, ceea ce dovedeste pretuirea lor, faptul ca este recunoscut ca unul dintre ei. Prezenta sa este redata prin utilizarea persoanei I in naratiune si confera iluzia autenticitatii. Aceasta voce narativa este cea delegata de autor spre a-l prezenta.