Heeeey.Am tema la romana sa extrag din ,,Amintiri dintr-o calatorie" de C.Hogas 50 de Figuri de Stil.Multumesc anticipat!!!
Răspunsuri la întrebare
2
prundiș, sărind ca niște capre peste bolovani, cursuri de apă, bălți și
1 4 1
gloduri. Dimineața era măreață și ne vestea o adevărată zi de iulie. Nici un
1 1 2
nor nu plutea sub albastrul cerului adânc și limpede ca ochiul unei
4 1
fecioare. Toate stelele se mistuiseră și cel mult dacă îndrăzneața Stea a
4 3 1
Ciobanului mai înfrunta, din când în când, valurile de lumină trandafirie,
4 1
cu care zorile inundau răsăritul depărtat. Nici un vânt nu mișca aerul, și
3 2
grâul, în lanurile de aur, stătea tot atât de neclintit ca și firul de iarbă din
1 2
fânețele înflorite. Roua avea înfățișarea unor mărgăritare ce nu așteptau
1
decât o rază de soare spre a se schimba în strălucitoare diamante.
1
Umezeala și răcoarea dimineții dădeau întregii firi o nespusă frăgezime.
Totul începuse a se deștepta sub întâile raze ale zilei, dar totul era cuprins
3 3 3 1
de o liniște, de o tăcere, de un fel de înmărmurire solemnă: și firea
1
întreagă părea că se află în o religioasă așteptare. La răsărit se ivea
3 3 1
geana de aur și de purpură a unui soare tânăr, care într-o clipă șterse într-
1
o nemăsurată depărtare umbra de pe fruntea munților neguroși. Noi ne
1 3 1
urmarăm drumul cu sufletul stăpânit de măreția priveliștii, iar rarii drumeți
1
ce întâlneam, și pe care-i lăsam în urmă, după ce ne doreau cale bună, se uitau lung și mirați după noi." (33 = figuri de stil)
Observaţie!
epitet = 1
comparaţie = 2
metaforă = 3
personificare = 4
,, ,, … Nu departe de Horaița, pe un munte despre miazăzi, se află Horaița Mică sau
3
Horaicioara: schitul acesta e un adevărat cuib de vultur aninat în crăpătura unei stânci aeriene. El stă mai totdeauna ascuns între nori și, numai când aceștia se
4 1
desfac, schitul se zărește albind dintre brădișul negru. […]
1
După ce ne oprirăm puțin la o colibă părăsită, cumpănirăm în valea Cracăului.
1 2
Ajunși la acest pârâu limpede ca o picătură de rouă, ne stâmpărarăm setea și
1 1
începurăm iarăși a urca, de-a curmezișul, un șir de coline lutoase și seci, acoperite cu tufari de aluni, mesteacăni și arini. De pe cea din urmă colină ce se înalță deasupra Văraticului, o întinsă priveliște se deschise ochilor noștri: sub noi, Valea-
1 1
Sacă se răsfăța cu casele ei albe și curate între două dealuri acoperite cu grădini, fânețe și semănături. Mai departe, între răsărit și miazăzi, Bălțăteștii, cu mărețele-i
1
grădini și așezămintele sale de băi, păreau că vor să se ascundă după nesfârșitele
1 1 1
șiruri de plopi înalți de mesteacăni blonzi și de brazi posomorâți; cu toate
3
acestea, o rază de soare, căzută din cer peste acest cuib de zână pierdut între
1 1
îndoiturile verzi ale dealurilor, răsfrângea până la noi lumina strălucitoare de pe plăcile metalice cu care e acoperit. În față, orizontul era închis de cele din urmă
3 1
ramuri ale râpoșilor munți de marnă cenușie ai Neamțului, care se întindeau ca o
3 1 1
fâșie de fum plumburiu pe zarea cerului depărtat... La picioarele lor, orașul alb cu
1 1
pârâul său limpede scânteia sub lumina soarelui. Alăturea, în umbra depărtării,
1 1
stătea nemișcată și gânditoare pare că vestita Cetate a Neamțului, cetatea lui
4 1
Ștefan, martoră nepieritoare a gloriei noastre trecute. Stăturăm deci la umbra unui
1
mesteacăn, spre a ne odihni și a ne sătura ochii și sufletul de această măreață
priveliște și, când soarele aproape scăpătase după Ciungi, intrarăm în Văratic. “
( 28 = figuri de stil)
