Hei, cine mă poate ajuta cu această temă? Este vorba să realizați o compunere în care discutați cu o persoană de o altă naționalitate. Doamna profesoară ne-a dat să alegem între următoarele culturi : cultura greacă, spaniolă sau africană. Oricare îmi este de folos. Nu vreau narațiune, ci să vă axați pe o discuție și un dialog cu o persoană din acele culturi, dar să fie vorbire indirectă. Vă rog, dacă mă puteți ajuta, vă dau și 5 stele și inimioară și coroană, m-ar ajuta enorm. Studii sociale, clasa a 7 a.
Răspunsuri la întrebare
Cunoașterea culturii marocane
Anul trecut, în vacanța de vară, eu eram cu familia mea la Eforie Nord și lângă noi, pe plajă, era o familie din altă țară decât una europeană, pentru că aveau pielea închisă la culoare, femeia purta voal, bărbatul avea o chipie pe cap, iar fata lor era într-un costum lung de vară.
Pentru mine era ceva neobișnuit felul lor de a fi, așa că am intrat în vorbă pentru a afla despre cultura lor, dar fără să par indiscretă sau nepoliticoasă.
În primul rând, am aflat că familia era din Maroc, o țară din continentul african cu influențe occidentale, pentru că Marocul a fost cucerit de către spanioli și francezi până la independența țării în 1956 și că de atunci, țara este condusă de un rege.
În al doilea rând, am aflat că fata se numea Samira, mama ei Keira, iar tatăl ei Karim, că vorbeau franceza și engleza și astfel ne-am înțeles bine, pentru că mama știa franceza, iar eu, engleza.
Mama Samirei ne-a invitat la casa pe care o închiriase la mare și așa am cunoscut multe din cultura lor, ceea ce mi-a produs o mare bucurie și astfel mi-a trezit curiozitatea de a afla cât mai multe despre Maroc.
Muzica pe care o ascultau era un fel de rap, dar ritmul era foarte alert dat de bătaia în mai multe tamtamuri, apoi îmbrăcămintea era foarte colorată, iar broboada de pe cap era impusă de religia lor musulmană, pentru ca femeile să nu-și arate părul negru ca abanosul în public.
Când am fost invitați la masă, am mâncat couscous, pregătit din carne de miel, legume și un fel de griș, iar ca desert au fost prăjituri dulci cu miere de albine și la sfârșit, am fost serviți cu ceai din mentă vânturat, pentru ca aroma să fie puternică.
Din fotografiile Samirei am observat că în exteriorul și interiorul caselor era pus mozaic în bucăți foarte mici, iar culoarea ce predomină peste tot este albastrul și că străzile sunt înguste și cu magazine cu mărfuri până în stradă, pentru ca turiștii să cumpere suveniruri cât mai multe.
Cel mai mult am discutat despre religia musulmană și despre sărbătorile religioase și astfel am aflat că ei nu consumă carne de porc și nu beau alcool, că ei nu cred în Dumnezeu, deci nu au Crăciun sau Paște, însă îl au pe profetul Mahomed și că anual țin Ramadanul.
M-am mirat foarte mult când am aflat că ei timp de o lună nu mănâncă și nu beau nimic, de la răsăritul până la asfințitul soarelui, acesta fiind numit Ramadan.
Aș fi dorit să aflu despre relația dintre fete și băieți, dar am evitat ținând cont de vârsta mea și a Samirei, însă am aflat că femeile nu servesc masa la un loc cu bărbații niciodată și că ele trebuie să meargă cu un pas în urma lor. Aceasta nu este lipsă de respect, ci recunoașterea bărbatului ca șef de familie.
După discuția cu familia din Maroc, eu mi-am dat seama că între cultura din țara noastră și cea din Africa este o mare deosebire, însă mi-a plăcut despre ceea ce am aflat și am promis noii mele prietene Samira că într-o zi o voi vizita, pentru a aprofunda cunoștințele despre cultura acestei țări africane, atât de diferită de cultura românilor.
Succes ! ⚘
