Question

Help... Cine a fost BAIAN? Ofer 30 de puncte..

Answer 1

Baian a fost un Avar hanul,care a domnit de la 562 pana la moartea sa in 602.

Answer 2

Citeste asta , sigur iti vei da seama :
     Povestea lui Baian, zis LungilaBaian plange incet, langa patul de moarte al tatalui. Batranul il mangaie pe cap si-i sopteste:Nu mai am mult si ma duc Baian. Asculta-ma cu luare-aminte, ca tu esti ultimul din neamul nostru si cand te-oi prapadi si tu, n-o sa mai stie nimeni de poporul Drupa. De copilandru m-ai tot intrebat de ce esti diferit de alti copii.A venit vremea sa afli de ce nu esti ca altii. Asculta si ti-oi spune povestea neamului meu.Nu-mi aduc aminte din copilarie decat ca umblam pe drumuri. Nu mi-am cunoscut niciodata tatal. Mama imi spunea ca, intr-o zi, cinci oameni ciudati au ajuns in tara ei. Erau toti mai morti de foame si obositi de drumul lung. Le-au povestit celor din tribul mamei ca s-au pornit la drum dintr-o tara plina de munti, unde oamenii au pielea galbena. Spunea mama ca vorbeau in dodii oamenii aceia. Ca n-ar fi fost din partea locului, nici din tara galbena, nici de peste mari si tari, ci dintr-o alta lume cu totul. Ar fi ajuns pasa-mi-te in tara oamenilor galbeni pentru ca au maniat un mare vrajitor in taramul lor. Vrajitorul a facut un vartej mare in aer si doar cu o suflare i-a aruncat inauntru. Au cazut mult in vartej, dar fara sa cada si au iesit pe partea cealalta sub un cer strain, intre oamenii cu pielea galbena, Aceia s-au speriat mai intai de ei, dar mai apoi i-au alungat cu pietre si cu sulite. Cand au fugit, au fost treizeci. Cand au ajuns in valea unde traia mama, ramasesera doar cinci. Tribul mamei i-a primit si i-a ocrotit cum a putut mai bine ca erau oameni buni cei cinci Drupa. Nu vorbeau limba mamei, aveau haine ciudate, dar cunosteau multe taine.
Au invatat oamenii mamei de la ei cum sa faca un soi de fier de cum nu s-a vazut prin partile noastre, de-l puteai indoi si sarea inapoi intocmai ca o ramura de salcie, si orice faceai din fierul acela nu-si pierdea ascutisul niciodata.Erau mari vrajitori Drupa, sau asa credea mama. Toti cinci puteau sa se lungeasca dupa vrere oricat, intocmai ca si mine si ca tine, si toti cinci aveau privirea agera si mana sigura la trasul cu arcul. De cate ori le spunea cineva ca-s neam de vrajitori, Drupa radeau si spuneau ca in lumea lor, toti sunt asa si ca n-au nimic deosebit.A trecut multa vreme de-atunci, ca neamul nostru are viata lunga. Mi se involbureaza tot in minte si nu mai stiu de-i poveste sau adevar. Asculta:Cu vremea, mama lua de barbat pe unul dintre Drupa. Se intelegeau bine si viata le curgea frumoasa. Dar intr-o zi, se isca un vant fierbinte, si din senin, se facu un vartej in aer, chiar in mijlocul satului. Iesira din vartej soldati ciudati, inarmati cu fier si foc. I-au strans pe toti cinci Drupa si, fara o vorba, i-au omorat, acolo sub privirile oamenilor. Apoi s-au dus inapoi de unde au venit in gaura din vazduh, care-a si disparut in urma lor, ca si cum nici n-ar fi fost. Mama era grea cu mine in timpul asta. Cand auzi grozavia ce s-a intamplat, s-a speriat foarte, si a fugit din sat, asa cum era, cu mine in burta. Degeaba au incercat s-o tina prietenii, fratii si surorile, a fugit pana a ajuns la marea cea mare. Acolo s-a urcat pe o corabie si undeva, in mijlocul marii m-am nascut eu.Si-am tot umblat. Cum ramaneam mai mult intr-un loc si mama simtea un vant cald in fata, strangea agoniseala si plecam. Am calatorit asa pana ce n-a mai putut umbla, rapusa de boala. N-am avut niciodata vointa sa ma opun mamei, dar dupa ce-a murit, am plecat din locul acela si-am venit aici. Si aici am ramas pana acuma. La vreo cativa ani, am cunoscut pe mama ta, si uite-asa ai aparut tu pe lume. Inca plang dupa mama-ta, moarta in chinurile facerii, nici ca mi-a trebuit alta femeie.Ascunde-ti puterea Baian, ca oameni-s rai si-or sa te ponegreasca. Dar mai cu seama, daca vreodata ai sa simti un vant fierbinte-n fata si-n aer o sa se pomeneasca din senin un vartej, sa fugi! Sa fugi cat oi putea si sa nu te uiti inapoi! Te-am invatat sa tragi cu arcul de copil, nu-i arcas mai bun ca tine, nici arc mai bun ca asta vrajitul, care-i singurul lucru din lumea asta ramas de la poporul Drupa. Foloseste-te de arc, dar ascunde-ti puterea. Nu uita Baian! Nu uita!Si cu astea, se stinse batranul. Baian se ridica din genunchi, isi sterse lacrimile, ingropa pe tata-sau, isi trase sufletul si pleca. Un an mai tarziu, avea sa-l intalneasca pe Stefan...