Question

Help! DAU COROANA! (doar celui care rezolva tot)

1) Trece verbele din următorul fragment de la perfectul simplu la perfectul compus:
__Ei, și cu atâtea jocuri, după-amiaza trecu iute ca gândul. Spre seară, din întâmplare, Claudio se arată din nou la poartă și iată că bătrânul cu ochelari de aur făcea cale întoarsă_ 5 p_




2) Identifică verbele la modul indicativ, timpul viitor, din următorul fragment:

__Tu vei putea zbura cu el , eu aș putea doar să mă sprijin. O să mă sprijin de ziduri, că-i totuna_ 5 p_

3)Menționează timpul verbelor la modul indicativ din textul de mai jos:

__Când mergeam la grădiniță,avem o pălărie pe care o credeam fermecată.Mi-o dăruise bunica la aniversarea celor patru ani ai mei. Odată, mi-am pus-o pe cap și am sperat că voi putea transforma căluțul meu de plastic într-unul adevărat. Frații mei , dar mama mi-a promis că mă va duce la o fermă pentru a vedea un cal în carne și oase_5 p_

4)Redactează planul dezvoltat de idei al textului Joaca cu bastonul de Gianni Rodari:








_5 p_




5)Imaginează-ți că ai primit și tu un obiect vrăjit.Scrie un text narativ în care să povestești ce s-a întâmplat înainte de a primi obiectul magic,după ce l-ai primit și cum s-a încheiat aventura ta... _10 p_





La ex. 5 nu trb să fie mare..*câteva rânduri*

Answer 1

1) Ei, și cu atâtea jocuri, după-amiaza a trecut iute ca gândul. Spre seară, din întâmplare, Claudio s-a arătat din nou la poartă și iată că bătrânul cu ochelari de aur a făcut cale întoarsă.

2) vei putea, o să sprijin

3) mergeam - imperfect
aveam - imperfect
credeam - imperfect
dăruise - mai mult ca perfect
am pus - perfect compus
am sperat - perfect compus
voi putea - viitor
a promis - perfect compus
va duce - viitor

4) nu am textul...

5) Cheia universului

Era o seară obișnuită de vară. Stăteam în casă plictisită în timp ce căutam o carte prin bibliotecă. Am găsit o carte cu literele aurite și strălucitoare care parcă mă chemau la ele, strigând să le iau în mână. Am luat cartea și am deschis la pagina 245, parcă știind automat la ce pagină să deschid. Am observat că acolo se afla o cheie aurită, ca literele de pe copertă. Am luat-o iar literele din carte au început să strălucească. Era un indiciu:
,,Sunt o carte groasă, coperta verde am.
Am fost al tău prieten, mă citeai mereu la geam.
Dacă mă iei din raft, surpize vor apărea,
și vei reuși să descoperi intrarea"
Atunci în minte îmi veni răspunsul. Mi-am pus ușor mâinile pe o carte groasă, prăfuită și uitată de timp. Literele mari ieșeau în evidență, strigând titlul ,,Povești ale copilăriei".
Am scos cartea și biblioteca s-a dat la o parte. Era o ușă mică. Am băgat cheia în broască și am răsucit-o până s-a deschis. Am pășit ușor înăuntru, cu teamă, iar apoi am intrat într-un tărâm superb al cărților. Cuvinte zburau peste tot iar eu mă plimbam. Am ajuns la o casă abandonată, cu ferestre sparte și găuri adânci. Am deschis ușa cea veche și am intrat, urmând să urc scările. Am ajuns într-o bibliotecă uriașă. Am scos o carte, am deschis cartea și am început să citesc. La jumătatea paginii am simțit cum fotoliul se mișcă. Am ajuns într-un tărâm minunat și am trăit toată povestea alături de personaje. Când povestea se termina, plecam acasă, însă acest tărâm va rămâne mereu deschis pentru mine și îl voi vizita oricând doresc.