ideile principale ale basmului apa vietii frații grimm
Răspunsuri la întrebare
Boala gravă a unui împărat a adus multă tristeţe şi amărăciune în viaţa celor trei fii ai săi. Tinerii, întâlnindu-se cu un bătrân, au aflat de la acesta de existenţa apei vieţii, singurul leac care le putea pune părintele pe picioare.
Auzind de apa vieţii, fiul cel mare a decis să plece în căutarea ei, să-şi salveze părintele, dar era motivat şi de gândul de a deveni astfel preferatul împăratului şi moştenitorul sigur al averii. Plecând, fiul cel mare în lume, acestuia i-a ieşit în cale un pitic, căruia i-a vorbit tare urât, drept pentru care micuţul l-a blestemat.
Văzând că băiatul cel mare nu s-a mai întors acasă, fiul mijlociu a cerut să-şi încerce şi dânsul norocul în găsirea vestitei ape a vieţii; şi uite aşa, acesta a pornit şi el la drum, întâlnindu-se cu acelaşi pitic care l-a întrebat încotro se îndreaptă. Nici fiul mijlociu nu a arătat puţin respect faţă de pitic, vorbindu-i urât fapt pentru care omuleţul l-a blestemat şi pe acesta şi astfel flăcăul s-a trezit într-o văgăună atât de strâmtă încât nu se putea nici înainta nici înapoia.
După cei doi flăcăi mai mari, a venit timpul mezinului să ceară permisiunea tatălui său de a-şi încerca norocul în căutarea apei vieţii.
Pe drum, piticul şi-a făcut din nou apariţia întrebându-l pe flăcău încotro se îndreaptă. În comparaţie cu cei doi fraţi, acesta i-a răspuns frumos şi politicos fapt pentru care, piticul a decis să-l ajute în găsirea apei vieţii ce se afla într-o fântână închisă în curtea unui palat vrăjit.
Pe lângă adresa de unde putea lua apa vieţii, piticul i-a mai dat mezinului o vergea şi două pâini, obiecte ce-l vor ajuta în misiunea sa de a obţine miraculoasa apă.
Ajuns la destinaţie, lucrurile s-au petrecut aşa cum le-a prevăzut piticul, însă într-o încăpere a palatului tânărul a dat peste o domniţă frumoasă foc care l-a sărutat cu patos.
La plecare, pe lângă apa vieţii, mezinul a mai luat din palat o sabie şi o bucată de pâine.
La întoarcere, fiul cel mic s-a întâlnit din nou cu piticul căruia i-a cerut să-i dezlege de blestem pe fraţii săi mai mari. Înduplecându-se, omuleţul a cedat, însă i-a mai dat tânărului nostru un sfat, să aibă grijă şi să se apere căci fraţii săi sunt răi şi cu sufletul hain.
Reîntâlnindu-se cu fraţii săi, mezinul a povestit cum a pus el mâna pe apa vieţii, cum a salvat o domniţă de sub blestem şi faptul că într-un an trebuie să se reîntoarcă la dânsa pentru a o lua de nevastă şi a face nunta.
Ajunşi pe o corabie care-i va duce la tatăl lor, cei doi fraţi mai mari i-au pus gând rău mezinului, aşa că, în timp ce acesta dormea, flăcăii i-au furat apa vieţii punându-i în locul acesteia apă din mare, iar în cele din urmă, fraţii mai mari au fost cei ce i-au dat tatălui apa miraculoasă ce l-a pus pe acesta pe picioare.
Împăratul crezând că fiul său cel mic a dorit să-l omoare, a rugat un vânător ca atunci când vor merge la vânătoare să-l împuşte pe mezin, însă inima bărbatului nu l-a lăsat să săvârşească o asemenea faptă aşa că l-a lăsat pe băiat în viaţă, iar acesta a decis să rătăcească prin pădure.
În tot acest timp, atât fiul cel mare cât şi fiul cel mijlociu au decis să-şi încerce norocul la frumoasa din palat. Încălecând pe cai, au mers pe rând la domniţă, însă niciunul nu a fost ales drept soţ deoarece ambii au decis să meargă pe lângă drumul de aur construit de aceasta pentru viitorul ei soţ şi nu pe el. Numai mezinul a pornit cu încredere pe drumul de aur şi astfel a devenit soţul frumoasei domniţe cu care a făcut o nuntă de poveste.
În cele din urmă, adevărul a ieşit la lumină, iar cei doi fraţi trădători au fugit cu o corabie în lumea mare pentru a-şi salva pielea.